Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul…
Geneza 42:21
Eroii noștri sunt cei care au trecut prin evenimente majore și au marcat cursul istoriei umane. Paginile de istorie le aparțin. Mai puțin vorbim despre… gesturile mărunte. De obicei nu le contabilizăm. Mai contează oare o privire înțelegătoare? Mai dă cineva importanță unei îmbrățișări?
Ne-am antrenat mintea să memoreze lucrurile ce trec peste normalul existenței. Indiferența și senzaționalul sunt capetele ce închid perimetrul reacțiilor. În definitiv, fiecare zi are ocazii speciale pătrunse de gesturile simple. Petru a fost expus unei priviri. O privire ce l-a zguduit din temelii. Efectul a fost devastator. I s-a activat memoria și, prin privirea lui Isus, Petru și-a amintit de eșecul său.
Ne asumăm un risc enorm atunci când nu dăm credit gesturilor mărunte. Atunci când ne inhibăm reacțiile pornite din suflet. Când tăiem orice firicel de mai bine doar pentru că nu acceptăm să avem în agenda zilei o privire dumnezeiască asupra mișcărilor noastre. Ar trebui să reții faptul că Duhul lui Dumnezeu nu te poate face erou dacă treci peste momentele în care, prin gesturi simple, încearcă să-ți amintească cine ești. Amintirile sunt uneori dureroase, dar ele pregătesc terenul pentru o direcție sănătoasă în viață.
Roagă-te pentru o viață condusă de Duhul Sfânt.
Provocare: Simplifică ziua. Pune-L pe Dumnezeu pe primul loc.
