Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniței.
Geneza 39:21
Când am intrat în penitenciarul din Aiud, inima a început să-mi bată puternic. Gratiile de la ferestre și ținuta oamenilor semănau neliniște. Fețele celor tineri îmi apăsau retina. Privirile lungi, expresii și gesturi necontrolate de furie se puteau întrezări în comportamentul lor.
Calculam fiecare cuvânt. Eram atent la fraze. Nu aveam voie să-i provocăm prin limbaj sau mesaje directe. În echilibrul slovelor am plasat o întrebare scurtă: „Ce valoare are libertatea pentru voi?” A fost scânteia care a aprins focul. Reacțiile au început să curgă virulent. Libertatea lor era nulă.
Iosif trecuse prin același tip de încarcerare. Sigur, era nevinovat. Și totuși… Dumnezeu l-a lăsat să respire aerul încătușării. Să cunoască amarul întunericului. Avea un motiv. Iosif învăța lecții pe care libertatea nu le putea explica celor ce cred că pot face totul, fără control. Acolo, pe gânduri, Iosif învăța să crească alături de Dumnezeu. Să ridice ca trofeu al biruinței fiecare zi primită în dar de la Creator.
Unele lecții le învățăm doar atunci când trecem prin lecția restricțiilor. E vorba de temnița limitelor. Sunt măsurile de siguranță care protejează ființa ta de dezintegrare. Dumnezeu folosește temnița în logica Lui, pentru a trezi demnitatea ta.
Roagă-te pentru cucerirea demnității tale.
Provocare: Urmărește obiectivul lui Dumnezeu în planul tău astăzi.
