…Având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor.
Efeseni 4:18
Era anul 1988. Părinții au luat decizia să ne mutăm de la oraș la sat. Automat m-am trezit încărcat cu o navetă de 24 km dus-întors, pentru școală. Să nu crezi că era interesant. Dimineața la 5:30 era trezirea. Apoi, după ore, la 14:15 era cursa de întoarcere. De fiecare dată, autobuzele erau arhipline. Zgomotul roților de pe asfalt și atmosfera de aer înecăcios îți afecta luciditatea.
Mă întorceam acasă dornic să pregătesc temele pentru ziua următoare. Dar… surpriză. În acele vremuri, iernile erau geroase, iar lumina era oferită cu porția. Pe înserate, cu ochii chinuiți încercam să scriu. Greu… Mai dificil… chinuit… și, în final, imposibil. Un întuneric dens acoperea camera. Întunericul își arăta puterea. Temele? În cel mai fericit caz, la lumina lămpii.
Există o analogie între întunericul fizic și cel al sufletului. Asta face Pavel. Observi? Îndepărtarea de sursa de lumină crește densitatea beznei. Când mintea este îndepărtată de Dumnezeu, întunericul sufletului crește. Atunci apar derapajele periculoase. Crește potențialul formării unui caracter bolovănos, a unei ținute stâncoase. Ne creăm durere, suferință, tensiune cu cei din jur. Oare nu e mai simplu să încerci să accesezi lumina?
Roagă-te pentru o minte luminată.
Provocare: Folosește Cuvântul lui Dumnezeu ca o sursă de lumină. Citește-l și împărtășește-l.
