Și au zis: „Oare numai prin Moise vorbește Domnul? Nu vorbește oare și prin noi?” Și Domnul a auzit-o.
Numeri 12:2
Episodul Mariei, sora lui Moise, umplută de lepră, întotdeauna mi s-a părut prea drastic. Să fie Dumnezeu atât de preocupat de mărunțișurile ce apar între oameni? Până la urmă, aude Dumnezeu fiecare argument al nostru? Ne spionează… nu ne lasă să ne vărsăm oful. Vei spune că este ridicol!
Indiferent ce crezi despre Dumnezeu și dreptul tău, nu poți să desfaci creierul și să reasamblezi neuronii. Acolo, în cutia osoasă din cap, este o tribună invizibilă. E tribuna conștiinței. Gândurile ce te neliniștesc, ideile care te pun în gardă, sentimentele raționale ce îți stopează elanul, contramăsurile și trezirile la realitate. E interesant… Fără un act voit din partea ta, ele îți domină agenda minții.
Bătrânii noștri au tradus acest mecanism prin cuvinte simple: „Dumnezeu vede!” sau „Dumnezeu aude!” Ne avertizau de consecințele călcării voite a puterii lui Dumnezeu din viața noastră. Da! Asta este. Dumnezeu aude. Știe ce faci, cunoaște cum gândești, știe dacă fugi de autoritatea Lui sau pui în lumină proastă legile Lui. Mai rea decât lepra Mariei, să știi, este lepra păcatului. Urmările unei astfel de conduite se transformă într-o surzenie a conștiinței. Evită să trăiești în ipostaza surdă a sufletului.
Roagă-te pentru ca urechile sufletului să rămână deschise la vocea lui Dumnezeu.
Provocare: Ia-ți timp și citește în liniște Psalmul 139. Vei primi răspuns de la Dumnezeu.
