El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.
Matei 5:45
Înțelegem providența ca o intervenție spectaculoasă a lui Dumnezeu în viața obișnuită. Cursul normal al lucrurilor este curmat de o întâmplare care demonstrează puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu în purtarea Sa de grijă. Apare o soluție, se deschide o poartă de salvare dintr-o situație-limită sau risc iminent. Beneficiarii se umplu de bucurie, recunoștință și credință, iar ceilalți sunt uimiți de faptele extraordinare ale Providenței. Sau poate că doar unii vor crede, în timp ce alții vor încerca explicații mai mult sau mai puțin verosimile. E posibil chiar ca majoritatea să ignore și să disprețuiască evenimentul.
Cuvintele Învățătorului oamenilor cu privire la grija de fond a lui Dumnezeu fac parte din providență la fel de mult sau poate chiar mai mult decât faptele extraordinare ale Lui. Pentru omul obișnuit, normalitatea vieții nu constituie o dovadă a purtării de grijă a lui Dumnezeu, dar pentru ochiul credinciosului lucrurile se văd altfel. El Îi cere și Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru pâinea cea zilnică nelipsită de pe masa lui.
Când s-a întors dintr-o călătorie, un tânăr i-a povestit tatălui său în vârstă despre modul în care îl ferise Dumnezeu, în ultimul moment, de un accident. Bătrânul i-a răspuns că un fapt și mai fericit era că el călătorise un drum cu mult mai lung fără să aibă parte de nicio fază de pericol.
Da, datorită purtării de grijă a lui Dumnezeu au loc lucrurile normale în viața noastră. Putem să-I fim recunoscători lui Dumnezeu pentru lucrurile normale de care avem parte, precum și de cele extraordinare.
Când fac seara o analiză a zilei, ce mă impresionează mai mult: normalitatea sau extraordinarul? Trebuie să corectez ceva?
