Petru, apostol al lui Isus Hristos, (…) după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl.
1 Petru 1:1,2
Petrecând trei ani și jumătate în mod nemijlocit alături de Învățătorul oamenilor, Petru a ajuns să descopere și să înțeleagă din ce în ce mai bine ce Îl făcea pe Isus să fie deosebit de alți învățători ai vremii.
La un moment dat după înviere, la Marea Galileei, Petru a afirmat: „Doamne, Tu toate le știi” (Ioan 21:17). Petru și-a dat seama de nivelul cunoștințelor pe care le deținea Maestrul său.
Au trecut multe zile după întâmplarea de la mare, și apostolul și-a dezvoltat și mai mult relația cu Salvatorul lui înviat și întors la cer, de unde venise. Acum, când le scria credincioșilor din Asia Mică și de pretutindeni, putea să le spună că Isus are capacitatea să cunoască foarte bine nu numai trecutul și prezentul, ci chiar și viitorul.
Petru era convins că tot demersul vieții sale era deja cunoscut de Dumnezeu în persoana Fiului, iar acest lucru îi dădea siguranță, confort și încredere.
El Îi aparținea și Îi slujea unui Dumnezeu atotcunoscător – dar acest lucru nu îl scutea de propria responsabilitate pentru planurile și acțiunile sale. Exact aceasta este diferența dintre preștiința lui Dumnezeu și predestinație.
Preștiință înseamnă că Dumnezeu știe mai dinainte ce vom face noi, în timp ce predestinația presupune că Dumnezeu a stabilit în mod implacabil ce anume să facem și ce să nu facem, iar noi nu ne putem abate de la acest traseu.
Dumnezeu ne-a creat liberi și ne respectă libertatea, dar acest lucru nu Îl împiedică să știe mai dinainte totul despre noi.
Care ar fi variantele alegerilor mele pe care Dumnezeu le știe dinainte și ce să aleg să-mi fie mie bine și lui Dumnezeu pe plac?
