Ochii Tăi sunt așa de curați că nu pot să vadă răul și nu poți să privești nelegiuirea!
Habacuc 1:13
Ochii sunt, fără îndoială, unul dintre cele mai expresive organe de simț. Cu ochii vedem lumea, dar ei și transmit un mesaj despre cel care îi poartă. Modul de a privi lucrurile spune ceva despre cel care privește. În ochi se pot citi stările sufletești. Ochii pot exprima bucuria și tristețea, interesul sau nepăsarea, bunătatea sau răutatea.
Profetul Habacuc folosește imaginea ochilor lui Dumnezeu pentru a exprima atitudinea Lui față de păcat. Puritatea ochilor lui Dumnezeu este de fapt puritatea întregii Ființe. Păcatul este incompatibil cu această curăție. În consecință, păcatul nu poate rezista înaintea ochilor lui Dumnezeu. Slava divină face păcatul să dispară.
Vorbirea profetului are ca scop conștientizarea poporului lui Dumnezeu cu privire la așteptările divine în legătură cu sfințenia și ascultarea. Prin urmare, dacă ochii lui Dumnezeu nu pot și nu doresc să vadă răul, nici ochii oamenilor nu ar trebui să se complacă în admirarea faptelor de neascultare și înstrăinare de El.
Dumnezeu a promis că va pune vrăjmășie între om și păcat, dar, dacă omul începe să tolereze păcatul și să se acomodeze cu prezența și practicarea lui, atunci inima omului se alipește de rău, iar relația sa cu Creatorul se deteriorează și se poate întrerupe.
Despărțirea de Dumnezeu este moarte sigură, de aceea, privind lumea prin ochii lui Dumnezeu, credinciosul trebuie să dezvolte simțământul de respingere și dezgust față de păcat, urmând modelul divin.
Ce atitudine am față de lucrurile josnice și nepotrivite pentru privirea unui creștin autentic? Mă complac în păcat sau îl privesc cu dezgust și îl resping?
