Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.
1 Corinteni 15:26
Distrugerea, nimicirea, este un element specific păcatului și răului sub toate formele lui. Potrivit legii a doua a termodinamicii, sistemele tind să se oprească în situația în care nu mai sunt alimentate cu energie din afara lor. Pe termen lung, neantul ar fi singura perspectivă a existenței. Din fericire, lucrarea lui Dumnezeu este aceea de a susține și a dezvolta creația începută. El imprimă forță și putere tuturor lucrurilor, iar acest fapt le conferă un viitor și o speranță.
În acest context vorbim despre moarte ca un proces distructiv, care continuă să amenințe viața sub toate aspectele ei. Este o realitate tristă și inevitabilă, dar prin credință putem vedea o reașezare a lucrurilor, iar, din această perspectivă, moartea va fi eliminată. Foarte încurajator afirmă Pavel că moartea va fi exterminată în cele din urmă.
Moartea are, la rândul ei, o lucrare foarte importantă de făcut, și anume de a nimici păcatul și pe păcătoși pentru a purifica universul refăcut al lui Dumnezeu. În mod interesant, moartea a venit la pachet cu păcatul. Moartea este consecința păcatului, dar în cele din urmă însăși moartea va pune capăt păcatului. După ce obiectul acțiunii morții se va fi epuizat, făcând-o inutilă, ea însăși va fi exterminată.
Cu acest act recuperator, pacea, armonia și eternitatea se vor putea instala nestingherite și neamenințate de vreo umbră sau neliniște.
Cum voi folosi posibilitatea distrugerii pentru a facilita lucrurile bune să se adune, iar pe cele rele să se spele?
