Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuința morților în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!
Eclesiastul 9:10
Ideea de a face tot ce găsește mâna ta să facă presupune o selecție cel puțin inteligentă, dacă nu înțeleaptă, în ce privește folosirea resurselor personale și a timpului. O asemenea alegere ține cont de importanța și utilitatea potențialelor activități și presupune ca unele să fie lăsate nefăcute – din motive de cheltuială prea mare de timp și mijloace, pentru lucruri fără valoare practică sau semnificație spirituală.
Hărnicia nu înseamnă activism ieftin, ci, dimpotrivă, discernământ și eficiență. A munci din răsputeri nu este o virtute în sine, dar a fi implicat cu trup și suflet într-o cauză dreaptă, care aduce maximă binecuvântare pentru cei din jur, este un lucru care îl onorează pe cel harnic și pe Dumnezeul lui, în ultimă instanță.
Hărnicia pe care o privește Dumnezeu cu plăcere este o activitate în care credința și fapta se împletesc armonios și se potențează reciproc. Când cineva lucrează având privirea îndreptată spre Dumnezeu, nu se poate să nu observe bucuria Stăpânului, pe care El vrea să o împartă cu servul bun și credincios.
Sigur că meticulozitatea este necesară în lucrări care cer precizie, finețe și calitate superioară, cu atât mai mult când aceste lucruri sunt solicitate în mod explicit. Dar migăleala nu ar trebui privită ca un scop în sine sau o valoare de sine stătătoare. De aceea trebuie păstrat un echilibru dinamic între calitate și cantitate.
Câtă satisfacție îmi aduce munca pe care o fac zi de zi și munca pe care o fac de plăcere și în mod suplimentar? Cine va fi beneficiarul hărniciei și investițiilor mele de timp și mijloace?
