GRAȚIE

Mă bucur în Domnul (…) ca o mireasă îmbrăcată cu sculele ei.
Isaia 61:10

Grația și gingășia sunt caracteristici înrudite. Grația are legătură cu înfățișarea, postura și mișcarea. Profetul Isaia folosește imaginea unei mirese pentru a defini starea de grație a ființei umane aflate în grija și atenția lui Dumnezeu.

Ceea ce dă grație unei mirese este aspectul, care se remarcă prin rochia de ocazie pe care o poartă. Atunci când mireasa se mișcă dintr-un loc în altul, grația ei este sporită de frumusețea și delicatețea gesturilor ei, precum și de expresia de fericire de pe chip. Farmecul miresei este dat în mod deosebit de momentul unic de sărbătoare și strălucire personală, ca femeie aflată în momentul de triumf al propriei feminități.

Grația este însoțită de candoare și uneori se exprimă prin candoare. Este ușor de înțeles de ce Dumnezeu folosește mereu mireasa ca simbol pentru biserica Sa. În acest simbol se concentrează idealul de puritate și neprihănire pe care Dumnezeu dorește să-l atribuie bisericii Sale și să îl facă cunoscut prin biserica Sa.

Numeroase lucruri din natura creată de Dumnezeu sunt înzestrate de asemenea cu capacitatea de a exprima grația specifică idealului Creatorului pentru lumea făcută de El. Când privim maiestatea unui pom încărcat de floare, mai ales dacă este un pom roditor, ceva în sufletul nostru se conectează la ideea de grădină a Paradisului. Când privim alunecarea unei lebede albe pe oglinda netulburată a lacului, într-o dimineață binecuvântată de Sabat, avem o altă imagine a grației de la Dumnezeu.

Cum ar putea ajunge și sufletul meu la starea de grație a inimii profetului Isaia în momentul său de triumf și înălțare sufletească?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor