Toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubești pe aproapele tău ca pe sine însuți.”
Galateni 5:14
Între forma și fondul Legii lui Dumnezeu este armonie perfectă. Fondul Legii divine este „să iubești”. Forma Legii divine este colecția Celor Zece Porunci permanente, autoritare și universal valabile.
Dragostea lui Dumnezeu este sursa Legii Sale. Pentru omul născut în păcat, această formă de expresie a iubirii divine poate părea rece, distantă și ostilă. Înstrăinarea survenită între om și Dumnezeu creează această percepție. Dar, atunci când în ființa umană începe o acțiune de reconstrucție spirituală, această percepție începe să se schimbe.
Pentru autorul Psalmului 119, Legea este o sursă de încântare și bucurie, deoarece, potrivit Psalmului 1, omul credincios îi dedică timp și interes. Pe măsură ce lucrurile spirituale devin tot mai familiare omului nou în devenire, Legea lui Dumnezeu devine și ea o parte integrantă a noii vieți. Această apropiere aduce cu sine o nouă percepție și o nouă înțelegere a voii lui Dumnezeu descoperite în Lege.
Ca expresie a caracterului lui Dumnezeu, fondul Legii Sale este esența Ființei Sale, adică iubirea. Această esență a Dumnezeirii este greu de explicat. Niciunul dintre marii scriitori ai Bibliei nu a încercat să definească iubirea. Cei mai mulți au fost bucuroși să spună câte ceva despre modul în care se manifestă. Ca toate celelalte taine ale lui Dumnezeu – cum ar fi lumina, viața, nemărginirea –, iubirea nici nu are nevoie de o definiție strictă. Acest lucru i-ar umbri frumusețea, bogăția și valoarea și i-ar deforma imaginea inefabilă izvorâtă din Dumnezeu Însuși.
Putem promova și beneficia de un lucru pe care nu știm prea bine să îl explicăm, dar de care suntem convinși că reprezintă ce are Dumnezeu mai bun pentru noi. Misterul care înconjoară dragostea nu face decât să-i sporească puterea și frumusețea.
În fața acestei taine a lui Dumnezeu, câtă precauție ar trebui să am în ce privește trăirile sufletești pe care le-aș putea atribui Iubirii?
