Îmi voi împlini juruințele făcute Domnului, în fața întregului Său popor.
Psalmii 116:14
Angajamentul este o promisiune solemnă pe care o face cineva și prin care pune la dispoziția unei persoane, organizații sau cauze toate resursele personale necesare îndeplinirii scopului propus și asumat. Prin natura lui, angajamentul este un act de consacrare, dedicare, dăruire și sacrificiu de sine, împreună cu asumarea tuturor riscurilor sau repercusiunilor pe care le presupune misiunea însușită. Atunci când este vorba despre angajamentul nostru față de Dumnezeu, ar trebui să avem în vedere în mod realist natura noastră umană, care este marcată de limite serioase privind cunoașterea de sine și lipsa de control asupra împrejurărilor vieții.
Angajamentul creștin ar trebui să fie mai degrabă o declarație solemnă de recunoaștere a suveranității lui Dumnezeu asupra vieții personale și o afirmare a loialității față de Autorul adevărului divin descoperit în Scripturi. În același timp, candidatul la Împărăție ar trebui să-și recunoască vulnerabilitatea și lipsa de predictibilitate a planurilor și acțiunilor umane, precum și nevoia de a rămâne dependent și atașat de Dumnezeu în orice vreme și în orice condiții.
Ca formă de exprimare a iubirii față de Dumnezeu, votul personal al credinciosului nu poate conține clauze sau recompense pentru credincioșia promisă. Un asemenea act trebuie să fie benevol, necondiționat și unilateral.
Cu siguranță că Dumnezeu va răsplăti serviciul devotat al copiilor Săi, dar această răsplată nu este o recompensă, ci este un dar care nu se poate compara și nu constituie contravaloarea ascultării din dragoste. Valoarea acestui dar este prea mare ca efortul și truda umană să o poată echivala sau tranzacționa.
Jurămintele noastre pot deveni realitate numai prin meritele lui Isus și prin puterea susținătoare a Duhului Sfânt. De aceea meritele vor fi numai ale lui Dumnezeu.
Ce angajamente față de Dumnezeu ar trebui să îmi revizuiesc și să îmi reafirm?
