Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere. 1 Corinteni 4:20
O activitate cultivată de oameni este aceea de a face topuri, clasamente, liste esențiale sau mai puțin importante. Fiecare om are cel puțin o listă a lui, un top personal. Mulți oameni preocupați cu teoretizarea vieții au întocmit liste cu vicii, cu defecte, liste de calități, aptitudini sau talente. Există, așadar, și o listă a păcatelor capitale. Se spune că păcatele capitale se numesc așa deoarece ele sunt izvorul fărădelegilor săvârșite de om. Lista cel mai des întâlnită cuprinde: mândria, iubirea de bani, desfrânarea, invidia, mânia, lăcomia pântecelui, lenea.
Cum se întâmplă mereu, lista celor șapte a fost completată cu al optulea păcat capital – fanatismul. Fanatism înseamnă un atașament excesiv, pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora.
Nu este nimic greșit în a avea convingeri personale puternice. Ceea ce duce pe un fanatic în sfera negativă este atitudinea lui față de ceilalți și față de convingerile lor.
Chiar la începuturile bisericii creștine au existat multe manifestări fanatice și, pe parcursul istoriei, ele și-au tot făcut apariția sub diferite forme: cruciade, Inchiziție, Holocaust, legionari și evident că lista rămâne deschisă, pentru că vor urma manifestări de acest fel până la revenirea Domnului.
Din păcate, există unele forme de fanatism chiar în interiorul fiecărei biserici, oricât adevăr ar cunoaște ea. Apostolul Pavel a fost pentru o vreme prins în plasa fanatismului și a fost nevoie de intervenția directă, spectaculoasă a lui Dumnezeu, altfel lucrarea lui Pavel risca să facă mult rău chiar cauzei pe care pretindea că o apără.
De gândit astăzi:
Dacă întâlnești un fanatic, să știi că este un om cu limite mari în cunoștințe și cu mari carențe în caracter. De regulă, cu cât cineva știe mai puțin, cu atât are mai multe șanse să devină fanatic. Comportamentul fanaticilor nu are nimic de-a face cu sfințenia, cu iubirea sau cu Dumnezeu. Atitudinea cea mai potrivită este să te rogi pentru asemenea persoane, să îți fie milă și să te ferești de răutatea lor; este foarte molipsitoare și foarte greu de vindecat.
