Îl voi sătura cu viață lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea. Psalmii 91:16
Istoria creației începe cu relatarea despre sfatul din ceruri, în care s-a luat decizia de a fi creat omul. Rând pe rând, înainte de a se aduce la existență proiectul „om”, s-au tot făcut pregătiri și s-a creat un ansamblu de condiții strict necesare pentru ca omul să poată viețui. În fiecare zi a fost realizată o parte importantă, esențială. La final, a fost adus la viață omul, mai întâi Adam și pe urmă, perechea lui, Eva. După șase cicluri de o seară și o dimineață, adică zile, în a șaptea zi, nu a mai fost creat nimic la modul concret. Totuși, această zi a devenit foarte importantă, mai importantă decât toate, fiind concepută, desemnată ca o sărbătoare, o încoronare a tuturor celorlalte zile. Deși nu avea nevoie, în ziua a șaptea, Dumnezeu S-a odihnit (mărturisind mai târziu că Sabatul a fost făcut în realitate pentru om, ca omul să poată sărbători în fiecare săptămână relația lui cu Dumnezeu, cu semenii lui și cu familia în mijlocul creației oferite de Tatăl său).
De când a început istoria acestei lumi, programul a rezistat, fiecare zi cu partea ei de întuneric și lumină („o seară și apoi o dimineață”), șase zile pentru lucrul omului, a șaptea zi, sărbătoare împreună cu Dumnezeu. Pentru Creatorul nostru, acest program este esențial. Când a venit pe pământ, Fiul lui Dumnezeu a trăit după programul de la creație. Ceea ce se întâmplă de la acest program mai departe este deja preocuparea omului – lunile, anii, secolele etc. Săptămâna creației este reperul, deși unii oameni politici au încercat de-a lungul timpului să strice acest reper de șapte zile și să facă diviziuni de zece zile sau alte formule. Ceea ce a gândit și a stabilit Dumnezeu la început rezistă până în veșnicii.
De gândit astăzi:
Nu modifica programul, mai bine bucură-te de el! Nu există ceva mai potrivit și mai sigur. Și nu uita de ziua dedicată sărbătorii și odihnei; a fost făcută special pentru om.
