Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci. Daniel 12:3
O etichetă de care fugim foarte mult este aceea de „prostie”. Avem impresia că neînțelepții sunt proști, însă există anumite diferențe: prostia este caracterizată de o oarecare inconștiență, pe când o persoană neînțeleaptă este aceea care, deși înțelege și ar putea să prevadă anumite situații, alege să nu procedeze în concordanță cu ce știe. Neînțeleptul se mulțumește să trăiască la limita superficialului; deși cunoaște, preferă să nu țină seama. În această situație au fost cele cinci fecioare neînțelepte. Știau unde se duc, s-au gătit la înfățișare, aveau acasă și ulei suficient încât puteau să ia și de rezervă, dar li s-a părut inutil efortul și poate prea deranjant să aibă asupra lor vasul de rezervă.
Este limpede că, din punctul lor de vedere, rutina întâmpinării mirelui trebuia să dureze puțin și apoi începea petrecerea. De unde să-și imagineze că un amănunt, oarecum inestetic, putea să conteze atât de mult? Și-au imaginat că vor folosi o lumină mai mică, iar, dacă va fi cazul, vor convinge pe cineva să lumineze și pentru ele. Nu realizau că, în unele situații, nu poți fi înlocuit de nimeni și că uneori valorează doar ceea ce ai pregătit personal. Refuzul celor cinci fecioare înțelepte nu a fost din răutate, ci potrivit cu logica; era fără sens un ajutor care, de fapt, nu slujea nimănui; ar fi riscat să-l întâmpine toate pe mire cu candelele stinse. Cel mai înțelept lucru posibil era să păstreze fiecare lumina aprinsă atât cât era pregătită. Din câte se pare, la nuntă nu doar organizatorii asigurau lumina, ci și fiecare participant, iar fecioarele de onoare, cu atât mai mult. În plus, cele care aveau lumina aprinsă puteau fi văzute și admirate, pregătirea nu era astfel în zadar.
De gândit astăzi:
Neînțelept nu este cel ce nu a avut posibilitatea să învețe sau să se pregătească, ci acela care a considerat că e suficient să știi și să ai valori, dar să nu te deranjezi să le folosești. Lipsa înțelepciunii poate să însemne uneori comoditate, alteori poate fi egală cu superficialitatea; se poate rezuma la pregătire pe jumătate sau la speranța că voi avea „noroc”. Un simplu simț al administrării chibzuite le-a salvat pe cele cinci fecioare de la o așteptare ratată, inutilă.
Un lucru este sigur: fiecare trebuie să aștepte venirea Mirelui cu propria lumină aprinsă; deci avem nevoie și de rezervă.
