Domnul a abătut de la tine pedepsele tale… nu trebuie să te mai temi de nicio nenorocire! Ţefania 3:15
Cu primii oameni ai planetei am făcut cunoștință de pe primele pagini ale Bibliei sau măcar din povestirile auzite. După Adam și Eva, vine următoarea generație, primii doi copii ai lor: Cain și Abel. Erau o familie interesantă, într-un fel, prototipul familiei din toate veacurile.
Un bărbat care mai întâi s-a simțit singur și a adormit, iar la trezire a descoperit că avusese loc o minune – niște ochi fermecători îl priveau; era Eva, soția lui. Nu au avut nevoie de nuntă sau de un program complicat. Dumnezeu le-a dat binecuvântarea și au început drumul lor împreună. Eva, ca mai toate soțiile, a venit cu o inițiativă: „Hai să mâncăm ceva bun”, iar Adam, de teamă că ar putea să o supere sau să o piardă, a acceptat, deși știa că era o decizie greșită. După o vreme de adaptare în afara Grădinii Edenului, s-a născut Cain, primul om născut în adevăratul sens al cuvântului. Cain este primul născut de pe planetă, părinții lui fiind modelați de Creator din materiale diferite. După o vreme, s-a născut și Abel. Nu mai erau titluri, nu putea fi nici primul, nici ultimul, era doar al doilea copil de pe lume. Încep să apară diferențe între cei patru: părinții devin ocupați cu viața, băieții încep să ia propriile decizii. Așa se face că pentru Cain a fost atractivă munca în agricultură, îi plăcea că pământul tace, nu vrea să fie iubit, ci doar lucrat și îi dădea roadele. Abel pare că prefera mai mult ființele și a decis că va fi păstor.
Se mai conturează o diferență importantă: unul era mai rezervat în relația cu Dumnezeu, în timp ce Abel pare mai interesat de acest domeniu. Se rugau fiecare. Presupunem că părinții lor, care într-o vreme vorbeau direct cu Dumnezeu, i-au învățat și pe ei cum să se roage.
Un conflict a făcut ca fratele mai mare să ridice mâna împotriva celui mai mic și să-l omoare. Această primă familie trăiește un set complex de evenimente: căsătoria, pierderea casei, prima naștere de pe planetă, prima crimă între frați, apoi separarea și, evident, la final, moartea tuturor.
De gândit astăzi:
Resentimentele cresc în timp dacă nu suntem atenți și dacă nu păstrăm o legătură deplină cu Dumnezeu.
