Şi toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har”. 1 Petru 5:5
Ultramaratonul „6633 Arctic Ultra”, cel mai dur maraton din lume, ediția 2019, a fost câștigat de australianul Paul Watkins, iar bibliotecarul Avram Iancu, din Hunedoara, s-a clasat pe locul trei.
Iată declarația campionului român după terminarea cursei: „Mi-am dus drumul până la capătul lumii. Și, deși am reușit, nu am niciun merit, e doar îngăduință divină. Iar locul trei obținut la una dintre cele mai grele curse din lume e doar o răsplată nesperată pentru tot ceea ce am îndurat aici. Dumnezeu să binecuvânteze România.”
Degerături foarte multe, un efort inimaginabil și momente de disperare, dar, la finalul cursei, altcineva a câștigat premiul cel mare. Cu toate acestea, maratonistul român este recunoscător și consideră totul ca fiind un dar primit de la Dumnezeu.
Caracterul adevăraților campioni se vede mai bine atunci când nu ocupă primul loc și când își păstrează modestia chiar și atunci când au depășit câteva zeci de competitori foarte bine antrenați, considerând ca fiind foarte onorant faptul că stau lângă cei de pe podium.
Este o lecție de atitudine deosebită pentru noi. Seamănă cu vorbele unor eroi ai Bibliei. Unul foarte asemănător era Iov, care a declarat, după ce a pierdut totul, că Îl laudă pe Dumnezeu pentru că din mâna Lui a primit tot ce avusese vreodată. Nimic din succesul lui nu a fost pus pe seama competenței sau a înțelepciunii sale, ci pe seama bunătății divine. O astfel de atitudine poate fi foarte deranjantă pentru dușmanul sufletelor noastre, dar în mod sigur ne ține strânsă prietenia noastră cu Dumnezeul dătător al fiecărui dar.
De gândit astăzi:
Ce exercițiu și ce antrenament ar trebui să facem pentru ca modestia și recunoștința să ne caracterizeze chiar și în momentele noastre de glorie sau de împlinire de orice fel?
