Şi anume va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea. Romani 2:7
În limbajul colocvial există multe expresii de genul: „soarele și luna”, „șoarecele și pisica”, „sacul și peticul” etc. Aceste ziceri fac parte din înțelepciunea populară de cele mai multe ori. În general, aceste expresii se referă fie la lucruri incompatibile, care nu pot fi puse împreună, fie sunt noțiuni care se completează reciproc.
În Scriptură există multe perechi de persoane sau lucruri care conțin lecții puternice în sine. Când spui Ana și Caiafa, spui nedreptate, abuzuri și lașitate; când spui Anania și Safira, te gândești la minciună și lăcomie. Dacă ne gândim la Pavel și Timotei, Barnaba și Marcu, ne gândim la echipe misionare. Dacă rostești Aquila și Priscila, spui biserica primară. În cuvintele Mântuitorului, găsim de multe ori asocieri memorabile: „vameșii și păcătoșii”, „vameșul și fariseul”, „săracul și bogatul”, Păstorul cel bun și falsul păstor/lupii răpitori” etc.
O expresie cu foarte mult înțeles este „peticul nou la o haină veche” și varianta ei „vin nou în burdufuri vechi”. Ambele perechi de termeni vorbesc despre același adevăr: încercarea omului de a cosmetiza superficial ceva ce trebuie schimbat în profunzime, chiar în totalitate. În timp ce El vorbește despre nașterea din nou, oamenii văruiesc mormintele, ca să dea o aparență de bine. Învățătorul folosește foarte mult exprimarea ilustrativă, didactică, pentru ca oamenii simpli să înțeleagă mai ușor adevărul.
De gândit astăzi:
Nu are nicio șansă de reușită încercarea de a masca prin cosmetizare superficială un caracter afectat de păcat. Cel mai înțelept lucru este rugăciunea ca Mântuitorul să schimbe ființa noastră cu totul. El va găsi materialul potrivit pentru fiecare. Tot El ne cunoaște cel mai bine și părțile bune, dar și slăbiciunile. Soluția pe care o va alege El va fi cea mai fericită pentru noi. Are nevoie însă de acordul nostru.
