„În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit și Tu vii în ajutorul orfanului.” – Psalmii 10:14
În statul Michigan, hoții au dreptul să-l acționeze în judecată pe proprietarul casei pe care au jefuit-o dacă au fost răniți în timpul operațiunii.
Vin momente când parcă orice instanță din lume nu poate apăra sau pronunța dreptatea noastră. Dar experimentăm acest lucru nu doar în nedorite procese la tribunal, ci și în relațiile noastre. Parcă ne susținem părerile și opinia, dar nimeni nu ține seama. Ne străduim să explicăm anumite puncte de vedere sau concepții și ne lovim de respingere sau chiar de categorisire tendențioasă. Sunt situații în care ceilalți ne privesc cu un fel de compasiune. Rareori ne simțim atât de umiliți și revoltați ca în astfel de ocazii. Până la urmă, ajungem la concluzia că superficialitatea sau prejudecățile nu au nevoie și nu acceptă explicații, justificări etc. De foarte multe ori se pronunță o sentință și gata. Ni se spune: „Tu nu poți înțelege”, „Tu nu pricepi”, „Tu nu ai experiență” sau: „Renunță, oricum nu ai dreptate”. Reușim să ne resemnăm, dar păstrăm în adâncul sufletului răni foarte greu de vindecat. Acele răni ne pot afecta relațiile, sentimentele și chiar randamentul profesional. Cine să ne facă dreptate? Cine să aprecieze calitățile sau înțelegerea noastră? În mod real doar Dumnezeu este Cel care ne înțelege păsurile și Cel care va regla balanța până la urmă. Nu avem un alt sprijin decât pe El. Dar este cel mai important.
Provocare
Dacă vei auzi astăzi vreo expresie de prejudecată, nu te lăsa afectat și nu da replică în același registru. Fii constructiv.
