„Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului.” – Isaia 62:3
Steaua cea mai apropiată de sistemul nostru solar, Proxima Centauri, este la o distanță de circa patru ani lumină de noi, adică undeva la 40 de trilioane de kilometri. Întreaga istorie a pământului reprezintă o fărâmă din timpul necesar unei călătorii spre acolo.
Dacă omul ar încerca să cuprindă cu rațiunea lui depărtările și imensitatea dimensiunilor cosmice, orice iluzie s-ar prăbuși sub povara imposibilității. Este imposibil de parcurs un drum până la cer. Este imposibil de obținut sfințenia și mântuirea prin străduințe oricât de serioase și este de neimaginat că o ființă muritoare, chiar și cea mai nevinovată, ar putea obține un bilet de intrare în Împărăția la fel de pură ca și îngerii și neatinsă de vreo umbră a păcatului. Pe cât de mici sunt șansele ca vreun om să atingă chiar și cea mai apropiată stea, pe atât de mici sunt speranțele că un om ar putea fi biruitor al păcatului. Și totuși, întreaga Evanghelie nu face altceva decât să contrazică aceste imposibilități: deși este imposibil, oamenii sunt înviați; deși este imposibil, Dumnezeu a murit pentru păcatul nostru; deși este incredibil, neprihănirea se poate obține prin sângele curs pe Golgota și, oricât de imposibil ar fi, omul poate primi nemurirea tocmai prin moartea Mântuitorului. Nu-i așa că cea mai îndepărtată stea din univers poate fi atinsă chiar în viața unuia ca noi?!!
Provocare
Nu îl mai lăsa pe Satana să îți spună că ceva este imposibil. Spune-i că „poți totul în Hristos, care te întărește”.
