„Ți-am auzit rugăciunea și ți-am văzut lacrimile…” – 2 Împărați 20:5
Un gândac de bucătărie trăiește nouă zile fără cap, după care moare de foame. Organismul lui încă lucrează din automatism. Totuși, este ceva groaznic… Te minunezi cât de sadici și bolnavi trebuie să fi fost cei care au urmărit acest lucru.
Multe din rugăciunile noastre sunt însoțite de lacrimi, indiferent dacă ele curg pe obraz ori numai în interiorul nostru. Asta înseamnă că aducem înaintea lui Dumnezeu subiecte dureroase pentru noi sau pentru cei apropiați nouă. Când ne rugăm, Dumnezeu nu doar ascultă cuvintele, care pot fi formulate mai complex sau mai simplu, ci privește și înțelege starea noastră. El vede starea inimii chiar înainte de a auzi cuvintele. Mai mult Îi spunem prin simțămintele ascunse în noi decât prin vorbe, uneori insuficiente ori nepotrivite. Când suferim, El știe. Când ne simțim umiliți sau îngrijorați, El vede, și dacă suntem descurajați ori dărâmați pur și simplu, va înțelege chiar și din tăcere. Așadar, nu trebuie să potrivim cuvinte în rugăciunile noastre tainice, ci să stăm înaintea Lui cu sinceritate și cu inima deschisă. În rest, El va ști ce este de făcut. Spre deosebire de cercetătorii care își spun oameni, El nu suportă nicio clipă teste pe baza durerii noastre, ci va simți durerea împreună cu noi.
Provocare
Există multe abuzuri asupra animalelor, chiar în numele ordinii sau al științei. Dacă vezi ceva de acest fel, implică-te și oprește acel lucru rău.
