„«Atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov», căci gura Domnului a vorbit.” – Isaia 58:14
Omul are nevoie de 17 muşchi pentru a zâmbi şi de cel puţin 43 de muşchi pentru a se încrunta. Este însă ciudat că omul se încruntă mult mai repede şi mai des decât zâmbeşte.
În proiectul iniţial, omul a fost gândit şi creat pentru o viaţă plăcută şi fericită. Apariţia păcatului i-a umbrit zilele şi a făcut ca un lucru la îndemână cum e zâmbetul să devină foarte scump şi rar. Pare că ne trebuie motiv ca să zâmbim, chiar dacă zâmbetul ar trebui să fie starea noastră de relaxare. Însă ne încruntăm chiar şi în momentele noastre de singurătate, deci nu întotdeauna trebuie să existe un motiv imediat. Bucuria şi starea specifică inimii bucuroase nu mai este o normalitate pentru că lipseşte chiar fundamentul acestei stări – Dumnezeu şi prezenţa Lui. Un om care e într-o relaţie bună cu Dumnezeu va trăda involuntar starea lui interioară, iar aceasta va exprima seninătate şi veselie. De fapt, Dumnezeu nu Îşi doreşte nişte copii trişti sau posomorâţi. El nu preţuieşte feţele lungi şi gesturile fals pioase. Pentru Mântuitorul nostru, efectul salvării trebuie să se observe la exteriorul fiinţei. Bucuria este o stare pe care noi trebuie să o şi cultivăm împreună cu relaţia pe care o avem cu Mântuitorul.
Provocare
Ce motive de bucurie ai astăzi? Din ce motiv eşti posomorât? Crezi că ai putea face efortul să vezi lucrurile într-un mod mai optimist.
