„Dacă vei merge prin foc, nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde.” – Isaia 43:2
În marele incendiu din anul 1666, a ars jumătate din Londra, însă doar şase oameni au fost răniţi.
Nu spectaculozitatea evenimentelor prin care trecem defineşte complexitatea vieţii noastre, ci măsura în care Dumnezeu a fost sau nu alături de noi. Dacă a fost, înseamnă că noi I-am permis acest lucru; dacă a lipsit, rezultă că noi L-am ţinut la distanţă. El stă chiar „la uşă” şi vrea să facă parte din experienţele noastre; vrea să se implice în orice detaliu care ne priveşte, dar nu va forţa intrarea niciodată. Dacă e cineva care ne respectă, atunci acel Cineva este Dumnezeu. Duhul Lui mijloceşte discret pe lângă inima noastră şi pe lângă cugetul nostru în speranţa că vom deveni conştienţi că singuri suntem în pericol. Pentru orice eventualitate, El ne promite încă înainte de a fi cazul că ne stă alături, că vrea să ne protejeze. Chiar din cele mai ciudate şi dificile situaţii, El ne va scoate neatinşi. Poate că uneori nici nu vom fi conştienţi de pericolul pe lângă care am trecut fără să ştim, însă El ne-a ocrotit. Dumnezeu este singurul care poate transforma o experienţă nefericită într-un avantaj şi o încercare, în ceva binecuvântat şi folositor. El schimbă chiar şi blestemul în binecuvântare. Este nevoie de dorinţa şi acordul nostru, iar El va lucra.
Provocare
Gândeşte-te la cineva care a suferit de pe urma unui accident. Vizitează sau încurajează cumva această persoană.
