Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.” – Geneza 3:4-5
Ce faci când cuvântul lui Satana pare să fie mai logic, mai actual, mai relevant decât Cuvântul lui Dumnezeu? Sigur aceasta a fost și dilema Evei în Grădina Edenului (Geneza 2:15-17; 3:1-6) și continuă să fie și problema multora din ziua de astăzi care permit raţiunii umane să aibă ultimul cuvânt.
Moses Hull (1836–1907) a acceptat mesajul advent în iulie 1857 și a fost hirotonit pentru lucrarea Evangheliei în anul următor. A devenit un predicator elocvent, un bun scriitor, un apologetic îndemânatic în dezbaterile publice, în special cu spiritiștii. Dar James și Ellen White l-au avertizat cu privire la spiritul lui combativ și pericolul de a se expune astfel influenţei lui Satana. Aparent, totul era sub control, blamându-i pe spiritiști în Review and Herald, 25 martie 1862, ca fiind „cea mai rea formă de infidelitate”. Totuși, în octombrie 1862, el a avut o dezbatere în Paw Paw, Michigan cu un spiritist care se numea W.F. Jamieson, iar de atunci încolo viaţa lui nu a mai fost la fel.
Pe 5 noiembrie 1862, Ellen White a primit o viziune care arăta starea periculoasă în care se afla Moses Hull. Ea l-a avertizat: „Tu ai discutat cu Satana, ai negociat cu el, ai zăbovit pe terenul interzis”, dar el era pe deplin „adormit în faţa pericolului”. Ea a adăugat: „El mi-a fost prezentat ca stând pe marginea unei prăpăstii îngrozitoare, gata să se arunce. Dacă se va arunca, va fi decisiv; soarta lui veşnică va fi hotărâtă. Lucrarea şi deciziile lui sunt pentru veşnicie (Mărturii pentru biserică, vol. 1, pp. 426–432).
Spre bucuria multora, Hull s-a întors în biserică și s-a realăturat misiunii, dar reconsacrarea lui nu a ţinut mult. Pe 20 septembrie 1863 a predicat în Manchester, New Hampshire, ultima lui predică în calitate de pastor adventist, devenind apoi un vorbitor și scriitor spiritist influent. A rămas așa până la moartea sa, în 1907. El s-a aruncat și Satana a triumfat!
Terenul fermecat al lui Satana este prea atractiv, iar argumentele lui, prea convingătoare. Stai departe de ele! Alejandro Bullón a avut dreptate când a spus: „Dumnezeu nu ne cere să-L apărăm aproape de pomul cunoștinţei binelui și răului, ci departe de el.” Nu uitaţi niciodată sfatul acesta.
