El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare. – Marcu 4:39
Călătoria The Simmonds cu vaporul din Anglia înspre America a fost una normală. La bord erau 80 de colonişti englezi şi 26 de creştini moravieni, dar şi fraţii misionari John şi Charles Wesley. Moravienii (cunoscuţi ca nemţi) aveau un creştinism simplu şi nelumesc şi erau misionari activi. John Wesley a fost foarte impresionat de bucuria lor radiantă şi de devoţiunea lor profundă. Nu se supărau atunci când alţii se comportau rău cu ei şi nu răspundeau când li se adresau cuvinte rele.
Duminica, 25 ianuarie 1736, dimineaţa devreme, John Wesley li s-a alăturat moravienilor la devoţional. Dar dintr-odată, aşa cum povesteşte chiar Wesley, „marea s-a dezlănţuit, a sfărâmat corabia în bucăţi, apa a acoperit corabia şi a dat buzna pe punte, de parcă marele adânc ne-a şi înghiţit. De unde erau englezii se auzeau ţipete teribile. Nemţii cântau calmi. După aceea l-am întrebat pe unul dintre ei: «Vouă nu v-a fost frică?» El a răspuns: «Îi mulţumesc lui Dumnezeu, nu.» Apoi am întrebat: «Dar femeilor şi copiilor nu le-a fost teamă?» El a răspuns cu calm: «Nu, femeilor şi copiilor noştri nu le este teamă să moară.»”
John Wesley a fost instruit pentru lucrarea din Oxford, unde în 1729, a fost cofondator al „Holy Club” pentru a birui păcatul şi pentru sfinţenie. A fost pastor anglican hirotonit şi misionar. Totuşi, el şi-a dat seama că încă îi lipsea acea profundă spiritualitate practică a moravienilor. Cum puteau ei să aibă o încredere atât de puternică în Dumnezeu şi să rămână calmi în timpul acelei furtuni care le ameninţa viaţa? Acel eveniment a generat schimbări semnificative în viaţa spirituală a lui Wesley şi în lucrarea lui.
Cât de adânc înrădăcinată este religia ta? Cum reacţionezi în timpul furtunilor care îţi ameninţă viaţa? În realitate, „aceia care sunt angajaţi în lucrare pentru Stăpân au nevoie de o experienţă mult mai înaltă, mai profundă, mai largă decât şi-au închipuit mulţi până acum că vor avea. Mulţi care sunt deja membri ai marii familii a lui Dumnezeu ştiu prea puţin ce înseamnă să priveşti la slava Sa şi să fii preschimbat din slavă în slavă” (Divina vindecare, p. 503). În timp ce lucrăm pentru Domnul, trebuie să ne adâncim în fiecare zi experienţa noastră personală cu El.
Doar aşa putem rămâne calmi şi încrezători că Domnul ne ţine de mână în zilele însorite, dar şi în furtună.
