14 mai 1948 – naşterea statului evreu modern
Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări. (Edesiastul 9:11)
Vremea şi împrejurările sunt în mâna lui Dumnezeu. Dacă vrea, El creează „ferestre” acolo unde nu există nicio rază de lumină. Poate că şi tu ai o dorinţă sau o nevoie care pare de nerealizat, cu toate eforturile tale. Aminteşte-ţi că Dumnezeu poate să o îndeplinească. Asigură-te că ai aprobarea Lui!
Deşi lipsiţi de patria strămoşească pentru multe secole, visul evreilor din diaspora nu a murit niciodată. Reînfiinţarea statului evreiesc părea un lucru imposibil, cu toate eforturile mişcării sioniste.
Ostilitatea întâmpinată în ţările gazdă, culminând cu Holocaustul, a făcut ca mulţi evrei din Europa să se întoarcă în Palestina, pe atunci aflată sub ocupaţie britanică. Surprinzător însă, Naţiunile Unite au votat pentru independenţa statului Israel. La data de 14 mai 1948, britanicii au părăsit definitiv Ierusalimul.
Actul trebuia recunoscut de marile puteri ale lumii. Deşi s-a opus iniţial, preşedintele american Harry Truman a recunoscut noul stat, contrar consilierilor săi oficiali. Fascinant este că Uniunea Sovietică, cunoscută pentru opoziţia ei faţă de sionism şi pentru simpatiile arabe, şi-a dat acordul imediat, trimiţând arme în Israel. Imediat după recunoaştere, SUA au donat fonduri, asigurând startul economic al Israelului.
A fost o realizare la limita imposibilului, în ciuda eforturilor sioniste. De aceea, istoricul Paul Johnson consideră că Israelul s-a format printr-o „scurtă fereastră de oportunitate” sortită a nu se mai deschide niciodată. Mai devreme sau mai târziu, ar fi fost cu neputinţă.
Beniamin Chircan, Craiova
