Întoarceţi-vă la Mine

    Întoarceţi-vă la Mine şi veţi fi mântuiţi, toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu altul. (Isaia 45:22)

    Ce poţi să-i spui unui om pe care nu-l cunoşti şi pe care nu l-ai văzut niciodată? Dar să-i scrii o scrisoare? Eu şi alte câteva persoane din biserică am fost rugate să scriem o scrisoare pentru cineva care se află în penitenciar. Până la predarea plicului, aveam la dispoziţie o săptămână. Nu eram hotărâtă ce să scriu. În penultima zi, m-am hotărât ce să nu-i scriu: nu i-am scris nici despre religia mea, nici despre mine, nici despre oraşul meu, nimic din toate acestea, dar, cu Biblia în faţă, i-am scris despre ISUS.

    După ce i-am predat plicul fratelui care se ocupa de această acţiune, a trecut o perioadă de timp ceva mai lungă şi nu m-am mai gândit la acea scrisoare. Însă, la un moment dat, s-a anunţat în biserică un nou botez. Surprinsă, am aflat că printre doritori era şi persoana căreia i-am scris. Vă imaginaţi că inima mea s-a umplut de bucurie. M-am întâlnit cu „rodul pâinii pe care am aruncat-o pe ape” (Eclesiastul 11:1). După botez, a mai rămas în oraşul nostru o perioadă de timp, după care a plecat în localitatea de unde provenea.

    În relaţia noastră cu Dumnezeu, adesea suntem supuşi la încercări; astfel s-a întâmplat şi cu acest proaspăt frate. Dar pentru el aceste încercări n-au fost un mijloc de apropiere mai puternică de Domnul, ci l-au determinat să se îndepărteze. Uneori ne este greu să înţelegem că, în situaţii de criză, nu Dumnezeu Se îndepărtează de om, ci omul de El. Prin urmare, n-am mai auzit nimic de el, şi inima mea s-a întristat.

    Însă cu cine credeţi că m-am reîntâlnit după un timp în faţa bisericii? Chiar cu fratele nostru. Mergea şi el în aceeaşi direcţie cu noi, aşa că am fost bucuroasă să parcurgem o anumită distanţă împreună. Până la destinaţie, am discutat despre problemele lui, l-am încurajat şi am căutat soluţii pentru rezolvarea acestora. Tare m-aş bucura ca atunci când îl voi mai întâlni, dacă voi mai avea ocazia, să aflu că s-a împăcat cu Dumnezeu. Ştiu că este posibil. Păstorul divin îşi iubeşte oiţele care s-au rătăcit de staul. El le caută şi le urmăreşte cu dragostea Sa. Să ne amintim versul cântării: „Nu-i nimeni atât de căzut să nu poată fi renăscut, destul să te laşi prin credinţă condus de dragostea lui Isus.”

    Dragă soră, Domnul ne întreabă: „Mă iubeşti?… Paşte oile Mele.” Haideţi să colaborăm cu El şi să folosim orice ocazie pentru a căuta aceste suflete pierdute, hrănindu-le prin Cuvânt, ajutându-le şi purtându-le în rugăciunile noastre.

    Anca Curticăpeanu, Bistriţa, Transilvania de Nord

    366like
    366like
    „366 like” se referă în fiecare zi la o personalitate (om de valoare) care s-a născut la acea dată sau un eveniment important pentru omenire care s-a întâmplat în ziua respectivă, biografia personalităţii alese sau conținutul evenimentului respectiv; în urma acestui demers se extrage o lecție de viață, un secret pentru succes pornind de la acea (acel) persoană (eveniment). Pe lângă aceasta, se face referire la un text din Biblie pentru ziua respectivă, care se potrivește cu lecția propusă. În acest fel, fiecare zi înseamnă un like (îmi place) oferit unei persoane, dar și dorința de a fi “like” (ca și) acea persoană.

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi
    Articolul precedentAlerg spre țintă
    Articolul următorPace durabilă