Edward al VI-lea – rege al Angliei
Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. (2 Timotei 1:7)
Astăzi ai ocazia să încerci din nou! De astăzi poţi să dai la o parte scuzele, pretextele reale sau ireale şi poţi căuta soluţii ca să fii biruitor. Dumnezeu te-a înzestrat cu tot ce ai nevoie pentru aceasta, dar… decizia îţi aparţine. Şi nu uita: „Dacă vrei să faci ceva cu adevărat, vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză!” (Jim Rohn)
Ce te determină să renunţi în faţa unei provocări? Ştiu! Circumstanţele, oamenii răi, situaţia financiară… Într-un cuvânt: scuzele.
La vârsta de 9 ani, Edward al VI-lea era doar un băieţaş care a primit o însărcinare greu de purtat, nu doar pentru un copil, dar chiar şi pentru un adult. A fost încoronat rege al Angliei şi al Irlandei pe 28 ianuarie 1547. De parcă nu avea suficiente griji, la încoronare, arhiepiscopul l-a rugat să urmeze exemplul lui Iosia, regele antic al lui Iuda: acela de a distruge idolatria şi de a-L venera pe Dumnezeu.
Ţinând cont de circumstanţe (vorbim despre o Anglie catolică, cu toate că Henric al VIII-lea – tatăl său – pusese capăt supremaţiei edeziasrice a Pontifului Roman, păstrând însă ceremonialul catolic), Edward nu a căutat scuze, ci a început să ia măsuri pentru a-şi transforma ţara. A susţinut reformatori tot mai radicali şi chiar a îndrăznit să îşi înfrunte sora mai mare (o catolică zeloasă), interzicându-i să asculte liturghia acasă.
În ciuda faptului că a domnit doar şase ani, Edward al VI-lea a reuşit să ducă Anglia pe calea protestantismului.
Elena Mura, Caransebeş (Caraş-Severin)
