Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri!
Filipeni 4:6

Reflectând la parcursul meu academic, îmi dau seama că drumul meu a fost o călătorie spre casă nu doar în sensul finalizării studiilor, ci și în găsirea destinației mele spirituale. Povestea mea este o mărturie a credincioșiei și călăuzirii lui Dumnezeu, chiar și atunci când drumul înainte părea nesigur.

În anul al doilea de studii, mi-am descoperit pasiunea pentru auditul intern și mi-am imaginat un viitor în acest domeniu. Îmi pusesem toate speranțele în programul de master de la Universitatea din Pretoria, Africa de Sud. Totuși, în ultimul meu an, natura extrem de competitivă a programului m-a descurajat. Cu doar șaizeci de locuri disponibile și peste cinci sute de candidați, mă întrebam dacă visul meu nu era cumva imposibil.

Mai mult, dacă nu eram acceptată, nu aveam niciun plan de rezervă, nicio direcție și niciun viitor clar. Incertitudinea mă copleșea. Am ieșit de la ultimul examen plângând, pierdută și nesigură cu privire la ce urma.

În acel moment, renunțasem la speranță, dar am găsit puterea să cer totuși un miracol de la Dumnezeu. În ciuda îndoielilor mele, L-am rugat să intervină, să deschidă uși și să facă o cale acolo unde nu părea să existe niciuna. Nu știam atunci că Dumnezeu lucra deja în culise.

Am primit invitația la interviu. Credincioșia Lui a devenit evidentă când, la scurt timp, am primit scrisoarea de acceptare.

Această experiență m-a învățat că, și atunci când ne simțim pierdute sau nesigure, credincioșia și purtarea de grijă a lui Dumnezeu rămân neclintite. El S-a dovedit un Dumnezeu care deschide uși și face drumuri pentru copiii Săi acolo unde nu pare să fie niciunul.

Așa că întreabă-te astăzi: Ce îmi este greu să predau în mâna lui Dumnezeu? Ce pot aduce înaintea Domnului în rugăciune, cu mulțumire?

autor: Minenhle Lindelwe Mlilo