Ei vor vedea fața Lui.
Apocalipsa 22:4
–Vrei, te rog, să vorbești cu Becks? m-a întrebat Melissa.
Mă oprisem la ea acasă cu o caserolă de mâncare. Dacă tot trebuia să fac una, de ce să nu fac două și să dau și altcuiva? I-am fost prezentată lui Becks. O masă de bucle roșcate făcea ca ochii ei verzi să iasă în evidență. Pistruii îi împodobeau nasul cârn, dându-i un aer ștrengăresc.
–Nu mai cred în Dumnezeu, pentru că nu I-am văzut niciodată fața, a spus Becks. Nu la televizor, nici în reviste și cu siguranță nu în persoană. Mătușa și unchiul meu sunt în vizită și spun că e mai sigur să crezi doar în lucrurile pe care le poți vedea.
Inspirând adânc și rostind repede o rugăciune pentru înțelepciune, i-am spus:
–Ei bine, Becks, am întâlnit și alți oameni care gândesc ca mătușa și unchiul tău. Crezi în vânt? am întrebat-o.
Cu capul ușor înclinat, era clar că Becks se gândea. În cele din urmă a dat din cap cu hotărâre, în timp ce buclele roșcate îi săltau în jurul capului.
–Ai văzut vreodată vântul cu adevărat? am întrebat.
–Am văzut ce poate face, a răspuns prompt. Vântul a smuls acoperișul cotețului nostru de găini, a spus Becks, râzând. Am adunat găini din curțile vecinilor timp de câteva zile. Dar nu, nu am văzut niciodată vântul.
–Vezi? a spus Melissa hotărât. Eu cred că Dumnezeu există pentru că am văzut ce poate face, chiar dacă nu I-am văzut niciodată fața.
–Îi vei vedea fața într-o zi, am spus. O să fie o experiență uimitoare!
–Și eu vreau să-I văd fața, a spus Becks încet.
autor: Arlene R. Taylor
