Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui.
1 Petru 2:9
Stăteam la rând cu alți câțiva studenți și mă pregăteam să intru în sala de festivități de la Universitatea de Stat Henderson din Arkadelphia, Arkansas, SUA, unde urma să fiu recunoscută oficial ca absolventă – specialistă în educație. Spre deosebire de absolvirea mea anterioară a unui program de masterat, de data aceasta voi purta robă. Profesoara mea, dr. Judith Jenkins, mi-a trimis un e-mail în care îmi spunea să port roba pe brațul drept, dar, pe măsură ce coada înainta, niciunul dintre ceilalți absolvenți nu purta roba. Am văzut câțiva care purtau roba. M-am simțit puțin ciudat, dar fiica și fiica mea vitregă m-au asigurat că este în regulă. Eu nu eram atât de sigură. M-am simțit tentată să îmi pun roba, ca să fiu ca toți ceilalți. Dar nu am făcut-o. Am ales să urmez instrucțiunile profesoarei mele, chiar dacă nu înțelegeam.
Absolvenții prezentau un cartonaș prezentatorului, care citea de pe el diploma obținută și numele candidatului. Când a venit rândul meu, mi-am înmânat cartonașul crainicului și apoi, înainte de a putea merge mai departe pentru a-mi primi diploma, profesorul meu a venit la mine, mi-a înmânat o carte, mi-a luat roba, a pus-o pe mine și m-a îmbrățișat. Dintr-odată, nu m-am mai simțit ca o ciudată. M-am simțit specială – a fost o experiență pe care nu o voi uita niciodată. Fiica mea a înregistrat evenimentul, iar când l-am trimis prietenilor și l-am postat pe Facebook, nimeni nu a avut idee de povestea din spatele robei. Poate au crezut că toată lumea face asta. Tot ce pot să le spun este că, într-o clipită, nu m-am mai simțit ciudată, ci, dimpotrivă, specială.
Apoi mi-am dat seama că, în calitate de copil al lui Dumnezeu și de credincios adventist, pot exista momente când ne simțim ca niște ciudați pentru că nu mergem pe aceeași cale ca restul lumii. S-ar putea chiar să ne simțim inconfortabil fiind diferiți. Am putea fi tentați să urmăm lumea în loc să urmăm instrucțiunile lui Dumnezeu. Dar în ochii lui Dumnezeu noi suntem foarte speciali.
Ajută-mă, Tată, să-mi amintesc că, atunci când mă simt ca o ciudată, în ochii Tăi sunt specială – așa cum sunt toți cei care Te urmează pe Tine, și nu lumea.
autor: Sharon (Clark) Mills
