Domnul este stânca mea, cetățuia mea, Izbăvitorul meu. Dumnezeu este stânca mea la care găsesc adăpost, scutul meu și puterea care mă mântuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea.
2 Samuel 22:2,3
Nu trece o zi fără ca un necaz sau o grijă să ne preseze. Casele noastre, școlile, locurile de muncă și chiar bisericile noastre sunt pline de griji. De multe ori pare că ele se înghesuie în jurul nostru, chiar și deasupra noastră. Și ele vin sub multe forme: boală, tristețe, suferință, pierderi, probleme financiare și relații distruse. În mod frecvent, femeile sunt cele care duc cea mai mare parte a poverii. Fiind coloana vertebrală a familiei, soțiile, mamele, mătușile și bunicile devin adesea purtătoarele de poveri pentru mulți, purtând griji pentru care nu au răspunsuri sau puterea de a le rezolva.
Unde mergem după ajutor atunci când greutățile acestei vieți devin prea mari pentru a le suporta? La cine ne adresăm pentru eliberare, nu doar pentru noi înșine, ci și pentru cei care depind de noi? Și, uneori, chiar și pentru cei care poate nu ne cunosc, dar pentru care ne doare inima.
Curajul meu vine din faptul că știu că avem un avocat în Mântuitorul nostru, Isus Hristos. El pledează cauza noastră în fața Tatălui ceresc. De fapt, El trăiește mereu pentru a mijloci pentru noi și, în calitate de Căpitan al oștirii cerești, nu a pierdut niciodată o bătălie. El aude întotdeauna când Îl chemăm. Întotdeauna ne răspunde la rugăciuni, chiar și atunci când știe că rezultatul nu este ceea ce sperăm sau așteptăm.
Da, Dumnezeul nostru este același ieri, azi și în veci, iar atunci când ne întoarcem la El în rugăciune, El are puterea de a ne elibera. El este Eliberatorul nostru puternic, fortăreața noastră. Dar acum, că știm asta, ce vom face? Îi lăudăm Numele!
Răspunsul nostru sincer să fie: „Îi voi cânta Domnului cât voi trăi, Îl voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi” (Psalmii 104:33).
autor: Elizabeth Ida Cain
