APROAPE ACASĂ

 Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost și sub brațele Lui cele veșnice este un loc de scăpare.
Deuteronomul 33:27

Acasă. Este suficient să rostești cuvântul și amintirile, imaginile și emoțiile îți inundă inima, mintea și sufletul. Ce înseamnă acasă pentru tine? Cum arată? Un spațiu sigur sau un loc pe care tânjești să îl părăsești?

În primii noștri ani de slujire, eu și soțul meu am trecut prin experiența de a nu avea o locuință. Ne-am simțit îndemnați să ne îndepărtăm de slujirea pastorală pentru a sluji în domeniul muzical – un pas al credinței. Ne-am schimbat casa cu o rulotă la mâna a doua și am pornit la drum cu niște prieteni buni pentru a-L împărtăși pe Isus lumii.

Iarna, ne trezeam dimineața și găseam un pahar de apă înghețat pe noptieră. La biserică, un plic strecurat într-un buzunar, cu suficienți bani pentru a ne umple rezervorul de benzină. Saci cu alimente au fost lăsați anonim la ușa rulotei noastre când dulapurile noastre erau goale. Atât de multe experiențe!

Când ne-am îndepărtat de slujba muzicală, nu aveam unde să mergem. La propriu. Ne-am vândut rulota, iar o prietenă și-a deschis casa pentru noi. Am stat în camera ei de oaspeți luni de zile. Eram niște proaspăt căsătoriți săraci, fără adăpost, fără nicio cale de întoarcere acasă.

Într-o noapte, în timp ce mă luptam cu descurajarea și lacrimile, m-am strecurat în brațele lui Michael. Când mi-am sprijinit capul de pieptul lui, am știut că aceea este casa mea. Pentru prima dată, mi-am dat seama că acasă este mai mult decât cărămizi și mortar, garduri și jardiniere pline cu flori. Căminul poate fi găsit în brațele celui pe care îl iubim – cel care ne iubește.

Dacă te confrunți cu lipsa unei case, fie ea reală sau spirituală, să știi asta: „Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost și sub brațele Lui cele veșnice este un loc de scăpare” (Deuteronomul 33:27). Căminul se găsește în brațele Celui care te iubește. Sprijină-te pe El și totul va fi bine! Pe măsură ce rămânem în El, poveștile noastre vor mărturisi, în cele din urmă, minunile pe care El le face în viețile noastre. Țineți-vă bine! Suntem aproape Acasă!

autor: Karen Pearson

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor