Dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii.
Isaia 40:31
Frica nu este ceva străin de viața aceasta. O trăim atunci când suntem la un pas de un accident auto, când ne confruntăm cu o boală care ne amenință viața sau când primim o înștiințare că suntem concediați. Frica pe care am simțit-o cu ani în urmă nu avea legătură cu niciunul dintre aceste evenimente. Dimpotrivă, eram pe cale să încep o aventură pe care o așteptam cu nerăbdare încă de la vârsta de nouă ani. Și totuși, eram îngrozită.
În acel an, urmăream pe YouTube secvențe cu Susan Boyle și am fost martoră la transformarea ei incredibilă, o cântăreață scoțiană necunoscută în vârstă de patruzeci și șapte de ani, care a devenit peste noapte un fenomen internațional. Străini din întreaga lume sperau ca ea să câștige concursul Britain’s Got Talent. Cu doi ani înainte, Paul Potts trăise un fenomen similar cu interpretarea sa strălucită pe aceeași scenă. Și totuși, cu doar câteva zile înainte de audiții, amândoi erau oameni obișnuiți, cu un talent latent care a explodat la momentul potrivit în viața lor.
Să crești șase copii aproape de una singură și să predai timp de peste douăzeci de ani a însemnat că am fost nevoită să-mi dezvolt nervi de oțel – parte esențială din armura mea zilnică. Așa că frica pe care am simțit-o pe măsură ce se apropia acea zi importantă m-a luat prin surprindere. Ce genera această reacție neașteptată, acest nod în stomac? După ani de amânări și ocoluri, eram pe cale să-mi întind aripile și să încerc să devin scriitoare cu normă întreagă. Cu casa plătită și fără datorii la orizont, mi-am anunțat demisia din postul de profesoară și directoare. Frica neașteptată de a păși în afara zonei mele de confort și în necunoscut m-a surprins. Mă vedeam ezitând pe marginea unei stânci înalte, iar pulsul mi se accelera și gâtul mi se usca. Voi cădea sau voi zbura?
Deși nu-mi fac iluzii că voi cuceri lumea precum Susan Boyle sau Paul Potts, cred totuși că talentul meu este modelat special pentru persoana pe care Dumnezeu m-a creat să fiu. Pe măsură ce momentul de tranziție se apropia, am început treptat să cred că El este puterea care mă va face să mă înalț pe aripi ca ale vulturului. Faptul că El este cu mine continuă să transforme frica în anticipare. Deși fluturii din stomac nu au dispărut complet, nu mai erau atât de agitați.
Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi să avem încredere că, acolo unde ne conduce El, putem merge cu siguranță. Așadar, întinde-ți aripile și vezi unde te va duce!
autor: Sharon (Clark) Mills
