Întăriți-vă și îmbărbătați-vă! Nu vă temeți și nu vă înspăimântați de ei, căci Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa.
Deuteronomul 31:6
Țeava unei mitraliere era la câțiva centimetri de fața mea. În stânga era încă una, iar în dreapta, alta. Privirea mi s-a încrucișat cu cea a persoanei care ținea arma îndreptată spre mine și, spre surprinderea mea, era o femeie! Dar ochii ei nu arătau ca niște ochi de om; semănau mai degrabă cu cei ai unui animal sălbatic, bântuit, urmărit. „O să te umplem de găuri ca pe o strecurătoare!”, mi-a zis, și nu glumea.
Călătoream cu autobuzul în Guatemala, întorcându-mă la universitate după Crăciun. Așteptând autobuzul în acea dimineață, pasagerii vorbeau agitați despre revolta gherilelor: „Ați auzit că au capturat nouă gringos săptămâna asta? I-au omorât pe toți!”, mi-au spus, fixându-mi cu privirea părul blond.
Sosirea autobuzului m-a scutit de un răspuns; ne-am urcat cu toții, înghesuiți unii în alții, resemnați cu gândul la călătoria care ne aștepta. Când s-au ivit zorii, ne aflam pe un teritoriu disputat de gherile. Deodată, autobuzul s-a oprit brusc. Gherilele! I-am văzut pe partizani prin geamul autobuzului, apărând din frunzișul junglei, înarmați până-n dinți. O, cât de mult mi-aș fi dorit să fiu de orice altă culoare, numai albă și blondă nu. Am șoptit o rugăciune formată dintr-un singur cuvânt: „Doamne?” Ne-au ordonat să coborâm din autobuz și, când am sărit pe la ușa din spate, s-a auzit un strigăt: „Gringa!” Trei partizani au alergat spre mine, lovindu-mă și împingându-mă, insultându-mă și promițându-mi moartea. Nu am putut să mă alătur celorlalți pasageri, așa că m-am întors spre ușa autobuzului. O bătrână micuță stătea în pragul ușii, cocoșată de lungii ani de viață.
„Veniți, vă ajut eu să coborâți!”, i-am zis. Ochii ei erau plini de teroare, dar m-a lăsat să o ajut și s-a grăbit să li se alăture celorlalți pasageri. Au urmat o mamă cu copii mici, apoi o altă femeie în vârstă. Cum nu mai rămăsese nimeni în autobuz, nu am avut de ales decât să mă întorc și să-i înfrunt pe cei care mă luaseră prizonieră. Dar expresia lor se transformase; mă priveau cu ochi mari, cu gura căscată, surprinși. Fără vreun cuvânt, mi-au făcut semn să mă alătur celorlalți. În cele din urmă, am fost eliberați și ne-am continuat călătoria.
Nu știu dacă au văzut un înger sau au fost doar surprinși că o gringa i-a ajutat pe alții fără să țină cont de arme și amenințări. Știu doar că sunt în viață astăzi pentru că Dumnezeu m-a salvat. El a fost cu mine prin valea umbrei morții și va face același lucru și pentru tine. Promisiunile Lui sunt adevărate!
Diane Duncan de Aguirre
