A zărit de departe un smochin care avea frunze şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.
Marcu 11:13-14
Ai o grădină? Eu am încercat să cultiv roșii și ardei în curtea mea din spate. Este o mică aventură. Într-un an am avut plante care au rodit roșii și ardei de toată frumusețea. Cu toate acestea, chiar înainte de recoltare, ceva (o veveriță, bănuiesc) a venit și s-a bucurat de produsele mele. Dar nu au luat o roșie și a mâncat-o pur și simplu. Au luat câte o mușcătură din fiecare roșie și din fiecare ardei și a lăsat restul fructului pe tulpină, să putrezească. Un scenariu exasperant.
În anul următor, am achiziționat o plantă de ardei. De data aceasta am decis să o țin în siguranță în interior. A crescut înaltă, cu frunze frumoase. Era o plantă minunată. Dar fără fructe. Am păstrat-o chiar și peste iarnă și a crescut mult, devenind o plantă frumoasă, luxuriantă, cu frunze strălucitoare. În al doilea an, a produs un singur ardei foarte mic. Nici măcar nu semăna prea mult cu un ardei, doar o mică minge verde. Și m-am întrebat, deși planta în sine s-a descurcat atât de bine în casă, de ce nu a produs practic niciun fruct? Nu este scopul unei plante de ardei să producă fructe, nu doar să arate frumos?
Așa că am pus-o afară, unde exista posibilitatea ca veverițele să fure fructele înainte de a fi recoltate. În acel an, a produs ardei. Am urmărit-o cu atenție și am încercat să țin la distanță dușmanii roadelor mele și m-am ales cu o recoltă reală de ardei! Planta își îndeplinise în sfârșit scopul, deși arăta puțin mai rău.
Grădinăritul nu este ușor. Să trăiești în mediul în care putem să producem fructe nu este ușor. Dar atunci când ne izolăm, nu producem roadele pe care Dumnezeu a vrut să le aducem. Devenim precum smochinul, frumoși, dar fără rod, cu potențialul nostru neîmplinit. Dacă nu ieșim în lumea plină de aventură și de provocări în care suntem concepuți să trăim, nu putem genera roadele pe care Dumnezeu ne-a creat să le producem. Și nici nu putem culege roadele pe care Dumnezeu ne-a trimis să le culegem.
Pe vremea lui Isus, pescarii prindeau pește. Isus i-a chemat pe ucenicii Săi să prindă oameni. Astăzi, noi putem să culegem fructe și legume, dar Isus ne cheamă în afara zonelor noastre de confort, către un câmp de oameni care sunt gata să își încredințeze viața lui Dumnezeu, gata de recoltare. Uneori, chiar în propria noastră curte.
Annette M Barnes
