TAȚI

Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: „Ava”, adică: „Tată!”
Galateni 4:6

Iair a tremurat când a pus o mână tandră pe obrazul înfierbântat al fiicei sale. Știa cu certitudine că, dacă nu acționa imediat, fiica lui va muri. S-a întors repede și a ieșit din cameră, a ieșit din casă și a coborât pe stradă. Făcându-și loc cu greu prin mulțime, L-a căutat frenetic pe Isus. Găsindu-L în cele din urmă, Iair s-a aruncat la pământ și L-a implorat, fără să țină cont de priviri, de șoapte, de sprâncene ridicate. Nu-i păsa. Tot ce putea vedea era chipul fiicei sale, care zăcea în agonie pe patul ei. Isus era răspunsul și centrul tuturor speranțelor sale.

Un alt tată Îl aștepta pe Isus în timp ce-și ținea strâns fiul în brațe. Demonul chinuitor îl arunca adesea pe fiul său la pământ în timpul unei crize. Îi găsise pe ucenici în dezbatere cu fariseii. În disperare, i-a implorat să îl ajute. Dar în acea zi numai Isus putea să salveze. Tatăl a așteptat cu nerăbdare, fără să știe de evenimentele miraculoase care se petreceau pe vârful muntelui, agățându-se cu disperare de un fir de speranță. Când acest tată L-a văzut pe Isus întorcându-se la ucenicii Săi, l-a întrerupt cu îndrăzneală, cerându-I ajutor! Împrejurările și lucrurile materiale nu puteau să se interpună între nevoia acestui tată și Isus. Nici măcar lipsa lui de credință. Ar fi mărturisit și ar fi implorat cât ar fi fost nevoie, pentru ca fiul său să trăiască.

Ce inimi frumoase aveau acești doi tați – copiii lor erau pe primul loc în mintea lor. Erau dispuși să riște totul și să cheltuiască totul pentru a-i vedea din nou întregi! Și, la fel ca acești tați pământești, Tatăl nostru ceresc ne-a privit pe noi, copiii Săi, loviți de bolile păcatului și zvârcolindu-ne de durere și de suferință. Inima Lui a fost îndurerată. Eram despărțiți de El din cauza unei înțelegeri greșite din partea noastră, a propriei noastre alegeri și a unui dușman crud. Astfel, Tatăl nostru ceresc L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume pentru a ne arăta inima Sa, pentru a trăi și a muri pentru noi. Tatăl Și-a pus toată speranța în Isus. Gândește-te la acest lucru: Tatăl S-a aplecat asupra singurului Său Fiu, frânt și sângerând pe cruce. În actul de a renunța la singurul Său Fiu, El speră să-i salveze pe copiii pe care i-a creat cu mâna Sa. Acesta este Tatăl nostru. Tată. Abba. El este Cel la care putem alerga atunci când avem nevoie de ajutor sau când suntem îndurerați. Ne putem încrede în inima Lui ca în nimeni altul. La urma urmei, El a fost dispus să cheltuiască totul și să riște totul pentru a ne aduce pace și vindecare prin Fiul Său. Ce Tată minunat!