Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.
Ieremia 33:3
Biblia spune că Dumnezeu iubește să împlinească dorințele inimii noastre, dacă Îi cerem acest lucru. În Trinidad, cerința pentru a închiria o casă era o lună de chirie în avans și 100 de dolari drept recompensă. Această recompensă era, în esență, pentru a-i mulțumi proprietarului că ți-a închiriat casa. În timp ce îmi studiam Biblia, nu am putut găsi nicăieri că Dumnezeu ar fi cerut astfel de lucruri, așa că mi-am propus în mintea mea să nu plătesc o recompensă. M-am hotărât să mă încred în Domnul pentru a găsi o cale prin care să obțin un teren. I-am spus că, chiar dacă ar fi fost o căsuță făcută din scânduri aspre, aș fi apreciat-o. Am continuat să mă rog și nu am renunțat niciodată, având încredere că Dumnezeu îmi va răspunde la rugăciune. M-am ținut strâns de Cuvântul lui Dumnezeu: „Fiţi, dar, îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă al pământului, şi îl aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie” (Iacov 5:7).
În timp ce spălam scutecele copilașului meu, m-am rugat Domnului cu privire la nevoia mea de a dobândi o bucată de teren pentru casă. Am continuat să recitesc Scripturile care includeau: „Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare” (Romani 8:25). Am continuat acest efort timp de cinci ani. Apoi s-a întâmplat ceva ciudat.
Într-o duminică dimineața, soțul meu s-a dus să cumpere ziarul și s-a întors cu un prieten pe care nu-l mai văzuse de ani de zile. Am gătit o masă delicioasă și l-am invitat pe oaspetele nostru să ni se alăture, împreună cu cumnatul meu. După prânz, prietenul soțului meu a început să ne împărtășească planurile pe care guvernul le avea pentru foștii militari. Din discurs, am aflat că foștilor militari li se dădea pământ în Maracas, St. Joseph Valley, Trinidad, pentru a-l cultiva și a construi o casă pentru familia lor. Acest lucru mi s-a părut minunat!
Soțul meu și cumnatul meu au completat imediat cererea, iar după ce au făcut acest lucru, vizitatorul a plecat și nu l-am mai văzut niciodată. M-am întrebat adesea despre acest incident. Cred că a fost providențial. Ei bine, acele cereri au fost trimise prin poștă a doua zi și, în cele din urmă, cererea soțului meu a fost acceptată, dar cea a cumnatului meu a fost respinsă. În acel an, doisprezece foști militari ale căror cereri fuseseră aprobate au primit partea lor de teren. Prietenele mele, să perseverăm în rugăciune!
Sheila Johnson
