Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii
2 Petru 2:9
Sâmbătă – Localnicii din Montevideo, Uruguay, au un traseu de drumeție cunoscut sub numele de Tres Cruces – Colina celor trei cruci. Este concepută ca o Via Dola Rosa, călătoria pe care a făcut-o Isus în drumul său spre Calvar. Există paisprezece cruci de-a lungul traseului, fiecare reprezentând o secțiune din povestea crucificării. În vârf, trei cruci uriașe sunt presărate cu relicve și cu rugăciuni.
Deși eram încă foarte bolnavă, aceasta a fost săptămâna în care frumoasa mea familie de colege de cameră a vrut să meargă. Bineînțeles, așa a fost! Târându-mi cu greu corpul slăbit pe munte, eram supărată pe Dumnezeu. Drumețiile sunt activitatea mea preferată numărul unu, dar nu în acea zi. În acea zi, eram moartă. Pe măsură ce urcam, eu abia mai puteam respira. Am vomitat o dată. Degetele mele au devenit albe din cauza lipsei de oxigen. Voiam să mă duc acasă.
Apoi, acolo, în fața mea, crucea. Lacrimile mi-au umplut ochii și mi-am întors fața, pentru ca ceilalți să nu mă vadă. Stăteam acolo, plângându-mă de cele mai fade probleme cunoscute de om, când eu aparțineam Mântuitorului lumii. În starea mea de slăbiciune și de cumplită oboseală, mi-am dat seama că nu mă dăruisem cu totul lui Dumnezeu. Acum îmi vedeam păcatele, gelozia, mânia, nerăbdarea, lăcomia, pofta, lenea – tot ceea ce tolerasem în viața mea în timpul acelei săptămâni dificile. Ce nechibzuință din partea mea! Să las zilele grele să mă despartă de dragostea vieții mele, de Domnul și Mântuitorul meu Isus Hristos. Am rostit o rugăciune de regret și o cerere de iertare, în timp ce am lăsat ca dragostea Lui să mă cuprindă. El era la conducere, nu eu.
Astăzi – Mi-am scrântit glezna în timp ce coboram din Tres Cruces. Dar asta nu mă va opri. Chiar dacă săptămâna aceasta este mai rea decât precedenta, Îl voi lăsa pe Dumnezeu să fie la conducere. Săptămâna viitoare vom face o drumeție de opt ore până la adăpostul La Laguna. Scopul este de a strânge bani și de a sensibiliza populația cu privire la criza refugiaților venezueleni. Eu am de gând să merg. În ciuda slăbiciunii pe care o simt în prezent, mă rog ca Dumnezeu să-mi dea puterea de a merge mai departe. Știu că El o va face.
Prietena mea, cât de ușor pierdem din vedere ceea ce contează cu adevărat. Să ne rugăm unii pentru alții, dar și pentru nevoile celor din jurul nostru. În timp ce noi ne luptăm să trecem printr-o săptămână grea, pentru ei coșmarurile durează mult mai mult decât o săptămână.
Sophia Jaquez
