O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi, o frumoasă moşie mi-a fost dată.
Psalmii 16:6
Necunoscutul umple sufletul de neliniște. Ce urmează? mă întrebam, chiar în timp ce strigam către Dumnezeu pentru un răspuns.
Tocmai îmi primisem diploma de asistentă medicală și trecusem examenul pentru a obține licența, dar, cu toate acestea, nu aveam cum să-mi urmez cariera visată în această țară. De ce a permis Dumnezeu să mă lase să ajung atât de aproape – dar nu suficient de aproape? Mă gândeam la acest lucru cu disperare. Mintea mea era atât de întunecată de propriile gânduri anxioase, încât nu puteam auzi vocea Sa liniștitoare, care îmi amintea cum mi-a purtat de grijă prin numeroasele provocări pe care le întâmpinasem de-a lungul anilor de studenție. De fiecare dată. Iar acum, când mă confruntam cu și mai multe provocări în calitate de proaspătă absolventă, de ce ar fi fost lucrurile diferite?
Avem tendința de a-I cere lui Isus să ne schimbe situația, fără să ne dăm seama că El ne permite adesea să intrăm în situații dificile pentru a ne schimba. Aveam o ofertă de muncă excelentă în așteptarea acceptării, care fusese deja prelungită cu bunăvoință de trei ori. Fără permisul de muncă de care aveam nevoie cu disperare, nu aș fi putut niciodată să accept postul. Doar un miracol mi-ar fi permis să îl primesc înainte de termenul-limită. În timp ce mă luptam în rugăciune, în cele din urmă mi-am dat seama – mă rugam pentru lucrul greșit. În momentul în care mi-am dat seama că ar trebui să mă rog pentru pace lăuntrică, în loc de un răspuns la dilema mea, totul s-a schimbat.
În cele din urmă, termenul-limită a sosit și, după ce am petrecut timp cu Dumnezeu, am întâlnit pacea Sa în schimbul tuturor grijilor mele. Am verificat evoluția statutului meu. Acesta a rămas neschimbat: Cazul dura mai mult decât era de așteptat. Am avut încredere că era voia lui Dumnezeu, pentru că El avea ceva diferit pregătit pentru mine.
Mai târziu, în aceeași zi, am deschis cutia poștală și, spre surprinderea mea, am găsit o scrisoare prin care mi se aproba permisul de muncă. Totul se așezase la locul lui. La început am spus că a fost doar „exact la timp”, dar în realitate a fost „la timpul perfect” al lui Dumnezeu. El vrea cu adevărat ce este mai bun pentru fiecare dintre noi. El ne iubește pentru că suntem fiicele Regelui regilor! Avem o moștenire frumoasă care ne așteaptă. La fiecare încercare pe care o întâlnim, Dumnezeu ne va ajuta să trecem cu bine prin ea, datorită iubirii Sale radicale pentru noi.
Luisamaria Navarro
