Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită…
Luca 4:18
M-am născut într-un cămin creștin, cu părinți iubitori care m-au învățat căile lui Dumnezeu. M-am îndrăgostit de Isus și la opt ani am vrut să mă botez. Această vârstă a fost considerată prea mică, așa că a trebuit să aștept până la doisprezece ani. Eram un copil foarte independent, așa că nu a contat faptul că eram diferită de restul copiilor de la școală. Îl iubeam pe Domnul și asta era tot ceea ce conta pentru mine. Mama mea a investit în mine și m-a trimis la lecții de pian. Am cântat pentru biserică, iar acest lucru mi-a dat un scop în viață.
Relația mea cu Isus a crescut pe măsură ce am petrecut timp studiind Scripturile și scrierile Spiritului profetic. Isus m-a folosit pentru a binecuvânta biserica de care aparțineam prin cântări vocale, interpretare la instrumente muzicale, activând ca instructoare la Școala de Sabat și vorbind la zilele speciale ale Departamentului Misiunea femeii. A fost o bucurie să-L slujesc pe Isus al meu. Am fost activă în programele și taberele de tineret și mi-am extins cercul de prieteni. Relația mea cu Isus a crescut puternică de-a lungul anilor. Am învățat să mă încred în Isus cu totul în viața mea, iar scopul meu în viață era să devin învățătoare.
Am întâlnit un tânăr chipeș, ne-am căsătorit și am fost binecuvântați cu doi băieți frumoși. Deși acum sunt bărbați maturi, ei sunt încă bucuria vieții mele. Am continuat să slujesc biserica timp de mulți ani. Până când…
Dușmanul semănase în tăcere semințele îndoielii în mintea mea de multă vreme. Am părăsit biserica și am jurat să nu mă mai întorc niciodată în ea. Cum s-a întâmplat asta? Copleșită de lupte acasă, la biserică și la serviciu, m-am scufundat tot mai mult. A fost o perioadă foarte dureroasă. Deși Îl doream pe Isus, nu voiam biserica. Simțeam că nu eram suficient de bună. Pe măsură ce mă îndepărtam tot mai mult în derivă, lumina lui Isus devenea mai slabă, dar nu s-a stins niciodată. Am continuat să mă scufund în adâncurile disperării. Până când. . .
Isus a chemat-o pe această fiică risipitoare să se întoarcă acasă. Cineva, îndemnat de Duhul Sfânt, mi-a trimis un material video într-un Sabat. Mi-a reamintit cine sunt și cui aparțin. Sunt un copil al lui Dumnezeu și aparțin poporului Său. Nu mai stau în fața bisericii, la amvon, pentru a-i inspira și încuraja pe alții, dar El mi-a pus pe inimă dorința de a ajunge la câte un suflet pe rând. El m-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită. Așa cum Isus a întins mâna către mine, eu acum întind mâna către alții. Lucrarea este a Domnului. În umilință, mă încred în El să lucreze în mine și prin mine zi de zi. Ce Mântuitor!
Jennifer Billings
