Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.
Iov 34:21
Aveam doar doisprezece ani când am părăsit biserica. Anii au trecut repede și, la vârsta de șaptesprezece ani, am început un curs de programare pe calculator, sâmbăta dimineața. Cursurile aveau loc chiar în fața Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Văzând din nou biserica, m-am simțit un pic nostalgică și a început să îmi fie dor de copilărie.
Mi-am luat Biblia și am început să citesc Geneza. Am fost mișcată de povestea lui Iosif, dar când am citit Iosua nu am putut accepta cum un Dumnezeu al iubirii putea să ordone uciderea tuturor, inclusiv a femeilor, a copiilor și chiar a animalelor. M-am oprit din citit. Am crezut că sunt mai bună decât Dumnezeu!
Au trecut luni de zile. Într-o zi m-am hotărât să fac curat în casă. Exista un dulap în care tatăl meu ținea literatura de la biserică. Așezată pe podea, am luat toate cărțile și revistele și am început să le organizez. O carte mi-a atras atenția. Coperta ei era albastră, culoarea mea preferată. M-am hotărât să o citesc. Se numea Patriarhi și profeți, de Ellen White. După ce am terminat-o de citit, mintea mi s-a deschis, totul era limpede. În sfârșit, am înțeles că Dumnezeu este dragoste. Dar, în ciuda noii mele înțelegeri a dragostei lui Dumnezeu, nu m-am întors în biserică.
Era un bal în oraș, iar eu și câțiva prieteni plănuiserăm să mergem. Aveam nevoie de o ținută nouă. Deși preferam să port pantaloni, mi-a atras atenția o rochie albastră, frumoasă, expusă în vitrina unui magazin. M-am îndrăgostit de ea, dar știam că era prea scumpă pentru ca tatăl meu să o cumpere. Am venit cu un plan. I-am spus că, dacă îmi cumpără rochia pentru a merge la bal, atunci îi promit că voi merge la biserică în Sabatul următor. El a fost de acord. În acea seară, la dans, Duhul Sfânt a lucrat în inima mea. Nu aveam chef să dansez. Duhul Sfânt îmi deschidea ochii și am început să văd inutilitatea stilului meu de viață. Atracția plăcerilor lumii s-a destrămat. În sâmbăta următoare m-am ținut de cuvânt și am mers la biserică, și nu am mai încetat să merg, de atunci.
Sunt uimită de faptul că Dumnezeu lucrează într-un mod atât de personalizat. De două ori S-a folosit de culoarea mea preferată pentru a-mi atrage atenția. Niciun detaliu din viața noastră nu este lipsit de importanță pentru Dumnezeu. Indiferent prin ce treci în acest moment, prietene, știu că Dumnezeul care a creat universul cunoaște fiecare detaliu al vieții tale și că El lucrează pentru a te apropia de inima Sa de iubire.
Isabel Cristina de Almeida
