Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: «Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare», se va face. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”
Matei 21:21-22
În copilărie, mama ne-a dus pe mine și pe frații mei la Biserica Catolică. Într-o zi, bunica mea, care era adventistă de ziua a șaptea, a întrebat-o pe mama dacă aș putea să o însoțesc la biserică la ea. Cred sincer că Duhul Domnului i-a spus mamei mele să fie de acord. În curând am ajuns să merg la biserică în fiecare Sabat și mi-a plăcut foarte mult! M-am alăturat clubului de Exploratori și, mai târziu, Asociației Tineretului Adventist.
În cele din urmă, bunica a întrebat-o pe mama dacă aș putea să mă botez, iar ea a fost de acord. Am fost botezată la vârsta de șaptesprezece ani și de atunci fac parte din Biserica Adventistă. Cu toate acestea, călătoria mea nu a fost întotdeauna ușoară. M-am luptat să înțeleg doctrinele. Îmi amintesc foarte bine că m-am rugat în tăcere Domnului și I-am spus despre îndoielile mele cu privire la Sabat, cu privire la dietă și chiar cu privire la unele dintre celelalte credințe ale adventismului.
Tatăl meu ceresc, care cunoaște toate lucrurile, a programat predică după predică, de-a lungul anilor, special pentru mine. Simțeam că El îmi spunea: „Copila mea, știu că nu înțelegi, dar fii încurajată, acest mesaj este pregătit special pentru tine.” Și așa a fost, fiecare îndoială pe care o aveam a primit răspuns prin intermediul mesajelor de la amvon.
De-a lungul anilor, am văzut călăuzirea lui Dumnezeu în viața mea. Mi-am dezvoltat un bun obicei de a comunica sincer cu Tatăl meu ceresc. Prin acest canal, El m-a călăuzit și, da, am văzut mâna Sa puternică lucrând în viața mea, ajutându-mă în special să rămân în credința cea dreaptă. Aștept cu nerăbdare casa frumoasă pe care El a pregătit-o pentru mine. Tânjesc să-L văd și aștept cu nerăbdare să spun cuvintele apostolului Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (2 Timotei 4:7-8).
Dar tu? Ai îndoieli astăzi? Care sunt luptele tale? Există ceva care te împiedică să-I spui „Da” lui Isus? Mă rog să alegi să renunți la toate îndoielile tale și să spui: „Da, Doamne, intră în inima mea!”
autor: Marleni Brant-Pomare
