Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale. – Psalmii 91:9-11
Lumina strălucitoare care se reflecta de pe pistolul de calibru 45 m-a orbit. Un bărbat, care m-a abordat sub un pretext fals, avea acum arma îndreptată asupra mea, la doar câţiva centimetri de faţa mea şi mă privea cu cei mai reci ochi căprui pe care i-am văzut vreodată. Ce se întâmplă? Trupul meu era prezent, dar mintea îmi era în stare de şoc. Voi muri? Aici? M-am rugat în tăcere pentru protecţie şi ajutor. Întorcând uşor capul, am văzut alt bărbat la uşa din dreapta a maşinii mele cu o armă la tâmpla prietenului meu. Îi cerea bani.
Următoarele câteva minute au fost pline de confuzie. „Doamne, Te rog, ajută-ne!” am continuat eu să mă rog în tăcere. Prin harul lui Dumnezeu, niciunul dintre cei doi nu au văzut geanta mea – în care era salariul meu pe acea lună – pusă pe scaunul de lângă mine. Desigur, nici eu nu m-am oferit să le-o dau! îmi amintesc că bărbatul care stătea cel mai aproape de mine a spus: „Nu-ţi face griji, nu îţi voi fura maşina.” După ce au luat tot ce voiau de la cei care erau în maşină, cei doi bărbaţi au sărit într-un Ford Expedition verde, fără numere de înmatriculare, şi s-au făcut nevăzuţi.
Deşi eram într-o stare de şoc, cred că Domnul a condus maşina mea în următoarele minute. Pe măsură ce înaintam, tot găseam pe mijlocul drumului bunuri care aparţineau prietenilor care erau cu mine în maşină. Evident, răufăcătorii au căutat prin genţi şi haine înainte de a le arunca pe geamul „maşinii” lor (care se potrivea descrierii unei maşini furate mai devreme, după cum ne-a spus poliţia). Dacă mă credeţi, prietenii mei, care nu aveau bani la ei, şi-au recuperat toate bunurile personale! Nu am reuşit să găsim o bluză şi un card de credit, pe care prietena mea l-a blocat. După ce am completat o plângere la poliţie, ne-am întors acasă răvăşiţi, dar recunoscători. Daniel spunea: „Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său” (Daniel 6:22).
Indiferent în ce pericol te-ai afla, Dumnezeu nu este niciodată prea ocupat să îţi audă strigătul după ajutor şi El niciodată nu doarme. De cine să te temi dacă îl ai pe Dumnezeu de partea ta? îl laud de fiecare dată când mă gândesc la ce s-ar fi putut întâmpla – dacă nu era harul uimitor al lui Dumnezeu şi puterea Sa care să intervină şi să spună: „Nu se poate!”
Sherilyn Flowers
