Zdrobit, dar nu distrus

Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. – 2 Corinteni 4:8,9

Îmi amintesc de provocările cu care s-a confruntat familia mea când eram mică. Dar îmi amintesc şi că părinţii obişnuiau să spună: „Domnul este la cârmă.” Şi da, El întotdeauna a fost – şi încă este. Inima mea a fost atinsă când am depănat aceste amintiri din copilărie.

În călătoria noastră creştină, adesea ne îndoim sub puterea impactului şi ne scufundăm în apele adânci ale durerii şi suferinţei. Curenţii puternici vin sub forma unor traume emoţionale, dezamăgiri şi trădări – chiar din partea celor care sunt aproape de inima noastră, poate chiar din partea oamenilor din casa Domnului. Puterea noastră de a supravieţui provocărilor nu o avem în noi, ci la Dumnezeu, care locuieşte în noi.

În anul 2000 am avut un accident auto. Taxiul cu care eram s-a izbit de un parapet şi trei persoane au murit – şoferul de taxi şi alte două doamne, care stăteau în spate cu mine. Eu am suferit fracturi multiple la braţ şi am fost spitalizată mai multe luni. În spital, chirurgul ortoped şi echipa lui de medici m-au informat că hotărâseră să îmi amputeze braţul. Chirurgul a afirmat că, în opinia lui, amputarea era singura opţiune. Astfel că s-a stabilit data în care să îmi fie amputat braţul. Tristă şi disperată, nu îmi puteam imagina cum avea să fie viaţa mea fără un braţ.

Familia m-a încurajat şi împreună am dus această situaţie înaintea Domnului în rugăciune mai multe zile la rând. Într-o dimineaţă a venit doctorul să mă consulte. După aceea a cerut să mi se facă mai multe analize. După ce a analizat rezultatele, a făcut o remarcă ciudată: „Doamnă”, a spus el, „mă gândeam că trebuie să vă amputez braţul, dar cred că sunt oameni care se roagă pentru dumneavoastră. Braţul dă semne neobişnuite de vindecare. Amputarea nu mai este necesară.”

Sunt de acord cu apostolul Pavel care spune că deşti suntem zdrobiţi, nenorociţi şi deznădăjduiţi, totuşi nu suntem distruşi (vezi 2 Corinteni 4:8,9).

În călătoria noastră spre ceruri, haideţi să păşim înainte cu încredere absolută în Dumnezeu, care ne-a chemat prin Hristos să aducem poverile vieţii noastre la El. Poate părea că suntem aplecaţi, dar nu trebuie să fim zdrobiţi. Dumnezeu ne va îndrepta din nou.

Felicia Pepra-Mensah

Carolyn Rathbun Sutton
Carolyn Rathbun Sutton
Atunci când incertitudinile vieții ne copleșesc, uităm pe moment că avem aproape un refugiu de nezdruncinat. Acel refugiu este Isus. De la El vin numai lucruri bune. Dacă privim numai la Isus, putem fi sigure că El ne va călăuzi prin cele mai negre zile și nopți. Deoarece ne iubește nespus de mult, Isus dorește ca noi să înțelegem că ne este întotdeauna alături și că se îngrijește mereu de tot ce avem nevoie. Cartea „În prezența Sa” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor