Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?” – Matei 9:4
Starea mea de spirit nu era foarte plăcută. Eram deprimată. Mă gândeam la alegerile făcute în viaţă şi mă luptam să mă văd pe mine însămi aşa cum mă vede Dumnezeu – învingătoare, demnă de iubit şi de timpul şi efortul investite în mine. Simţămintele de ruşine şi de eşec nu voiau să dispară şi tot timpul mă gândeam cum am ajuns în acea stare şi ce s-a întâmplat pe parcurs. Aveam îndrăzneala să cred că ceilalţi mă vedeau cu aceiaşi ochi, demnă de toată mila.
Ai fost şi tu vreodată în această situaţie? Te-ai aflat vreodată într-un punct în care ai crezut că oamenii văd doar greşelile şi neajunsurile tale? Ai fost şi tu cu garda sus şi te-ai ferit de orice, pentru că erai prea sătulă să fii rănită? Sau poate te-ai deschis faţă de ceilalţi doar pentru a te simţi respinsă sau trecută cu vederea? Cum compensezi aceste simţăminte?
îmi dau seama că modul în care eu compensez aceste simţăminte dure este retragerea şi ridicarea unui zid în faţa mea. Uneori pot fi foarte răutăcioasă şi indiferentă cu ceilalţi, în dorinţa mea de a mă proteja, dar, mai presus de orice, îmi dau seama că sunt într-o închisoare emoţională. În loc să mă ajute, metodele mele de autoapărare doar înrăutăţesc şi mai mult lucrurile.
În acea seară în care mă simţeam deprimată, am hotărât să fac sport. Am dat drumul la muzică şi am dat peste cântecul „Free Worshipper”, de Todd Dulaney; fără să îmi dau seama, săream şi mă mişcăm, având simţământul că pot fi liberă: liberă să iubesc, liberă să scap de gândurile pe care le aveam cu privire la mine însămi, la care ceilalţi nici nu au timp să se gândească; liberă să cred că harul este un dar primit de la Dumnezeu şi că El nu Se uită la mine pentru a-mi vedea greşelile, judecata greşită sau ignoranţa. El îşi vede propriul copil şi faptul că El a ales să fie bătut, scuipat şi agăţat pe nedrept pe o cruce, ca să moară, pentru ca eu să nu trebuiască să trăiesc în chinurile ruşinii mele. El a cucerit moartea pentru a demonstra că nu există nimic care ne-ar putea despărţi de dragostea Lui şi că El are toată puterea şi autoritatea.
Da, tu însăţi îţi poţi schimba starea de spirit. Dă tonul la atmosfera potrivită! Ascultă muzică sau ceva care să îl înalţe pe Hristos, să îţi aducă aminte cât de mult valorezi în ochii Lui. Hrăneşte-ţi mintea cu adevărul că El nu vrea ca tu să pieri, ci doreşte ca toţi să vină la pocăinţă (vezi 2 Petru 3:9). El va şterge fărădelegile noastre şi ne va iubi de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Ceea ce crezi în mintea ta îţi determină starea de spirit.
Rachel Privette Jennings
