Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa. – Deuteronomul 31:6
Eram în stare de şoc! Cu câteva clipe în urmă mi se spusese că era posibil să sufăr de un cancer de piele bazocelular la pleoapa de jos a ochiului drept! Cât de înspăimântătoare era pentru mine această veste!
Am fost trimisă la un medic oncolog oftalmolog pentru a mi se face o biopsie de confirmare. Acolo mi s-a spus că da, aveam un carcinom bazai pe pleoapa ochiului. Acesta trebuia îndepărtat pe cale chirurgicală, procedură urmată de o a doua operaţie, pentru reconstruirea pleoapei.
În acel moment, mi-am amintit că adesea mi-am scărpinat ochiul până am simţit că pleoapa aproape mi se întorsese invers. Deoarece nu mă vedeam foarte clar în oglindă, nu observasem că acest cancer deja îmi luase genele de la acea pleoapă. Dar de îndată ce am început să bănuiesc că ceva nu mergea deloc bine, o privire mai atentă în oglinda care măreşte mi-a confirmat ceea ce nu văzusem până atunci.
Deşi nu îmi doream operaţia, trebuia să îmi fie îndepărtat cancerul de piele, pentru a-l împiedica să se răspândească. I-am cerut lui Dumnezeu în rugăciune să mă călăuzească în această încercare. I-am spus că era prea mare încercarea, că nu puteam să o trec singură. Nu ştiam la ce să mă aştept sau cum aveau să decurgă lucrurile. Cum urma să arate ochiul meu după toate operaţiile?
Vă pot asigura că Dumnezeul nostru răspunde rugăciunilor. După ce am aşezat această problemă în mâinile Sale, am văzut că Domnul lucrează în dreptul meu. Operaţiile au fost programate foarte repede, în luna care a urmat după biopsie. Am fost trimisă la unul din cei mai buni chirurgi pentru pleoape din oraş. (Nici măcar nu am ştiut că există astfel de chirurgi!) Pur şi simplu, am văzut că Dumnezeu a stabilit detaliile pentru mine şi m-a călăuzit la fiecare pas. El chiar i-a ajutat pe sora mea şi soţul ei să mă îngrijească după toată această încercare. Ei locuiau mai aproape de Vancouver decât mine şi mi-au oferit o cameră gratis şi hrană în cele şase săptămâni în care a trebuit să fiu consultată de specialişti.
Sora mea mi-a spus că am fost „curajoasă.”
Dar ştiam în inima mea că nu eu eram cea curajoasă, ci eu m-am bizuit pe Dumnezeu şi pe făgăduinţa Lui că va fi cu mine până la capăt. Rezultatul? Totul a decurs atât de bine, încât majoritatea oamenilor, când mă privesc, nici nu îşi dau seama că am avut o operaţie!
Dumnezeu este credincios! Şi tu poţi cunoaşte credincioşia Lui!
Martha „Marty” Cunnington
