Nu a fost o coincidenta

Şi, după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii. – Ioan 12:32

Aşa cum fac în fiecare an, am început să împachetez într-un container o multitudine de lucruri de prin casă – îmbrăcăminte, aşternuturi şi alimente – ca să le trimit nepotului meu, care le împarte săracilor din comunitatea lui din Jamaica. Containerul era aproape plin când mi-am dat seama că lipsea ceva: nepotul meu avea trei copii mici şi nu le trimisesem niciodată niciun cadou. M-am dus la un magazin din apropiere şi am cumpărat ceva de îmbrăcat pentru copiii lui.

Când casiera mi-a înmânat bonul, m-am minunat de sumă: 18,44 dolari. „E un an special, 1844”, am zis ca pentru mine, dar e posibil să fi spus mai tare decât intenţionasem, întrucât doamna care era la coadă după mine a venit şi m-a întrebat: „1844? Sunteţi adventistă?”

Surprinsă, m-am întors spre ea. Nu sunt mulţi cei care cunosc semnificaţia anului 1844. Nu ştiu că unii L-au aşteptat pe Isus să revină în acel an. Nu ştiu de ce adventiştii numesc anul 1844 Marea Dezamăgire. Mulţi nici nu au auzit de William Miller, care şi-a dat seama ulterior că evenimentele din Daniel 8:14 au fost interpretate greşit. (Sanctuarul care trebuia curăţat era în cer, nu pe pământ. Aşadar 22 octombrie 1844 a marcat începutul judecăţii de cercetare din ceruri.)

Majoritatea oamenilor nu cunosc frumoasele cuvinte aşternute de pana lui Ellen G. White când descrie acea experienţă: „Dar cei a căror credinţă avea la bază o cunoaştere personală a Bibliei aveau picioarele pe o stâncă pe care valurile dezamăgirii nu au putut s-o clatine” (Tragedia veacurilor, p. 394, orig.). Majoritatea nu cunosc toată istoria, dar noua mea prietenă o ştia.

Încântată, am ascultat-o povestindu-mi cum se făcuse adventistă, cum se mutase în oraşul nostru şi căuta o biserică şi o familie de credinţă. Am invitat-o la biserica mea şi chiar i-a plăcut. Locuim în acelaşi cartier, aşa că ne putem ruga şi studia Biblia împreună. Şi mă poate duce cu maşina la întâlnirile organizate seara la biserică – lucru pe care ochii mei îmbătrâniţi nu mi-l mai permit.

Ştiu că, de la începutul istoriei umane, Dumnezeu a aranjat şi aranjează întâlniri între oameni. Probabil că a zâmbit când casiera mi-a înmânat bonul în acea zi. Ştia ce binecuvântate vom fi eu şi prietena mea şi ce binecuvântări putem fi pentru alţii. Ştia că întâlnirea noastră nu a fost o coincidenţă.

Hazel Roole

Ardis Carolyn
Ardis Carolyn
E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentŢanţari şi cămile
Articolul următorSângele unui învingător