Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut. – Matei 25:45
Doamnă, mă ajutaţi să-mi cumpăr ceva de mâncare?
Îmi făceam cumpărăturile la magazinul local şi mă îndepărtasem de coşul de cumpărături, în căutarea unei pungi de plastic, i-am ieşit în cale unui bărbat care părea fără adăpost. În plus, comportamentul lui mi-a adus aminte de elevii cu nevoi educaţionale speciale cărora le-am fost profesoară. Eram doritoare să îl ajut, dar nu prea ştiam cum.
Mi-au trecut prin minte o mie şi una de gânduri: bani nu prea am. Dar aş putea să merg cu el prin magazin şi să îi plătesc cumpărăturile, scriindu-i un cec când scriu şi pentru cumpărăturile mele. Nu. Sunt singură. Dacă mă urmăreşte la maşină? Dacă încearcă să urce? Dacă încearcă să… ? Toate aceste considerente şi altele mi se învârteau în minte.
– Ce-ai spus? l-am întrebat eu, trăgând de timp până să dau un răspuns.
– Mă ajutaţi să-mi iau ceva de mâncare?
După ceea ce a părut o veşnicie, am răspuns simplu:
– Nu, nu pot.
– Mulţumesc oricum.
Pe loc, am fost lovită de remuşcări. Şi, ca să fie setul complet, peste tot pe unde m-am dus, el era tot în faţa mea – o ţepuşă în carnea mea. Cumpărăturile pe care le-a făcut au fost simple, dar înţelepte: două piersici, o cutie cu granola, pastă de dinţi, un fel de mâncare congelată, un sandvici…
Am mai observat că, înainte de a lua un produs, ruga pe un angajat al magazinului să-l ajute. O, nu! Nu bani îmi ceruse… Când m-a abordat, mă îndreptam spre el fără coşul de cumpărături. A crezut că lucrez în magazin şi mă rugase să îl ajut, la propriu, să cumpere.
M-au cuprins regretele în timp ce am achitat, am ieşit din magazin şi am mers spre casă. Îl auzeam pe Dumnezeu spunându-mi direct: „Iată postul plăcut Mie: […] împarte-ţi pâinea cu cel flămând […] şi nu întoarce spatele semenului tău” (Isaia 58:6,7). Apoi Hristos a şoptit: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut” (Matei 25:45).
– Ţi-ai luat măsuri de siguranţă, mi-a spus soţul meu când i-am povestit ce s-a întâmplat. Aşa că nu-ţi mai pune atâtea întrebări dacă ai procedat corect sau nu.
Dar de atunci mă tot întreb: Când Şi-a luat vreodată Isus măsuri de siguranţă?
Lyndelle Brower Chiomenti
Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn
