Operaţia (II)

Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte… (Psalmii 50:23 p.p.)

De cum am ajuns la spital, le-am oferit celor două asistente care ne-au întâmpinat câte o carte spirituală din cele pe care le luasem cu mine. Am oferit cartea Viaţa lui Iisus medicului care efectuase operaţia, când a venit la vizita medicală. La vederea cărţii, a luat-o cu mult respect şi a citit dedicaţia pe care i-o scrisesem, spunând:

– Cartea aceasta trebuie citită în linişte, cu veneraţie, aşa că o voi lua cu mine în cabinet şi va sta mereu pe biroul meu. Vă mulţumesc mult.

Când am vrut să dăruiesc un alt volum unuia dintre chirurgii mai tineri din echipa de intervenţie, am văzut cum chipul i s-a luminat când mi-a mărturisit:

– O, dar am această carte. Îmi permiteţi s-o ofer, la rândul meu, unei persoane dragi?

– Cu siguranţă, i-am răspuns cu bucurie, iar el a plecat cu zâmbetul pe buze.

În perioada internării, ne-a vizitat la spital o doamnă pe care o cunoscusem pe internet, pe un forum de discuţii. Era din capitală şi voia să ne fie alături. O mai văzusem o singură dată, când fusesem la investigaţii şi dorise să ne cunoaştem. Aveam aceeaşi vârstă, aceleaşi probleme de sănătate, aşa că ne-am ataşat repede una de cealaltă. I-am oferit şi ei Viaţa lui Iisus şi, pentru că i s-a părut o carte scumpă, a vrut să mi-o plătească, dar i-am spus că nu e nevoie. Am dăruit cartea şi doamnei medic anestezist care mi-a mulţumit foarte mult, ba chiar m-a strâns în braţe de bucurie.

Dar cel mai interesant moment a fost atunci când am oferit ultimul exemplar din Tragedia veacurilor. Mă gândeam că nu pot să plec cu cartea acasă, dar nici nu găseam potrivit s-o ofer cuiva care nu avea nevoie de ea. Asistentele cărora dorisem să le-o dăruiesc plecaseră şi rămăsese doar una, care o veghease pe fiica mea la terapie intensivă. Mi se părea o fată prea tânără şi iute, genul care nu citeşte. De aceea nu-i dădusem nicio carte până atunci. Când i-am înmânat volumul, faţa i s-a înseninat şi mi-a mulţumit, spunându-mi:

– Cum de aţi ghicit că-mi place foarte mult să citesc?

Iată cât de repede ne putem înşela dacă privim la faţa omului! Mi-a fost ruşine în sinea mea de prejudecata pe care o avusesem.

Diavolul este cel care vrea să ne împiedice să-L mărturisim pe Isus oricui şi oricând. Domnul Isus este glorificat atunci când îl mărturisim cu dragoste şi manifestăm prietenie faţă de orice om pentru care El Şi-a dat viaţa.

Uzi Sora, Piteşti

Judith Couchman
Judith Couchman
Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor